Țânțar hoinar

1-2-mosquito-png-picture-thumb

A intrat pe înserat, însetat!
M-a înțepat și-adăpat a zburat, cam umflat, lângă pat, unde a stat crăcănat și a setat:
„Digerat”!
L-am filat, supărat, enervat și deodat m-am sculat, l-am călcat de a vărsat
…tot ce a luat!
L-am raclat decedat, nemișcat, extraplat și imediat a zburat
….aruncat!
Am uitat de culcat și visat, m-am blocat
pe

…..scărpinat!

23.07.2019

Am intrat în atentia penticostalilor!

Download

Simbol al penticostalilor: o cruce cu coadă!

Inseamna ca ii deranjez, ori ma cred atat de prost si slab in credita incat incearca sa ma converteasca, ori vad in pagina mea un vad bun pentru gunoiul lor!
Oricare ar fi motivul lor ii rog sa se potolească!
Dintre toate sectele idioate de pe pamant a lor conduce detasat.
În viata de zi cu zi cand apar pe la usi ii stropesc cu apă sfintită si ma lasa in pace. Pe blog nu pot sa o fac asa că sunt nevoit sa le scriu ca sa lămurim cateva lucruri!

1. Eu nu platesc acest blog ca sa gazduiesc mizeria nimănui! Mi se pare a scrie un comentariu mai lung decat articolul este cel puțin lipsit de bun simt!
2.WordPress oferă spatiu gratuit fiecaruia unde poate fiecare sa-si dea in petec! Eu nu intru pe pagina nici unei secte fiindca consider ca ma murdaresc sufleteste, deci nu intrati nici voi la mine!
3. Nu vreau sa convertesc pe nimeni si nu vreau sa fiu convertit de nimeni! In cativa ani o sa fiu mort si eu si voi si o sa vedem cine a avut dreptate si cine nu! Eu astept momentul linistit si cu incredere daca sunteti asa siguri de balivernele voastre faceti la fel!
4.Nu vreau să mă „duelez” cu nimeni; nu am chef, nu am timp, nu are rost! Cum aș putea unui orb sa ii descriu verdele?
5.Nu-mi plac oamenii care inventează din nou apa caldă, coada la prună sau gaura la ac!
Crestinismul ortodox are 2000 de ani si a rezistat si va rezista pana la sfarsit!
V-ati gasit voi sa il reinventati!
Nu va place cum este el faceti-va propria religie nu amestecați ziua cu noaptea, curățenia cu gunoiul urat mirositor!

In numele a tot ce urâți: CRUCE, MAICA DOMNULUI, SFINȚI dispăreți de pe blogul meu!

Creștin / Spovedania

spovedaie_foto_oana_nechifor

capitolul anterior

A patra Taină: Spovedania

Dumnezeu a dat Apostolilor und Dar pe care nu-l mai are decât El însuși acela de a ierta păcatele!
„Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele se vor ierta lor; şi cărora le veţi ține vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).
Acest Dar se transmite de mii de ani de la apostoli la urmașii acestora (preoții) în biserica ortodoxă si numai în ea!
„Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer” (Matei 18, 18)
Dacă Iisus este Dumnezeu și noi credem în El si in Evanghelia Lui, atunci credem și în Judecata de Apoi. La judecată mergi daca ai fapte rele și/sau nu ai fapte bune.
Cum nici-unul dintre noi nu traim ca sa ajutăm pe altii este de dorit ca talerul cu fapte rele (păcate) sa fie mai puțin încărcat decat talerul cu fapte bune! Iar asta o pot realiza preoții prin iertare păcatelor după spovedanie!
Sigur e mult mai greu sa mărturisești in fata unui om un păcat decât sa-l faci dar câte lucruri de mare folos se obțin usor? Oricum astazi este mult mai usor sa-ti mărturisești păcatele in fata preotului decât înainte când o făceai cu voce tare în fata tuturor din biserică!
Iar preotul este obligat sa nu spună nimănui ce stie din Taina spovedaniei..
După Spovedanie biserica a rânduit canoane după gravitatea faptelor interzicerea împărtăsirii pentru o vreme fiind cel mai grav! Aceste „canoane” sunt privite ca „pedeapsă care trebuie ispășită” dar ele sunt doar aduceri aminte a celor făcute!
Este foarte greu de înteles cum pot trece protestanții si neo-protestanții peste aspectul acesta al iertării păcatelor de către un preot altfel decât fiind convinși ca sunt făra de păcat!
Ei vor vedea!
Concluzie parțială: creștinul este cel botezat, miruns, care merge la biserică, posteste, se spovedește si împărtășește prin intermediul unui preot!

continuare

Rondelul furtunii

Ueberschwemmung-nach-Unwetter

Plouă, fulgeră și tună,
apa curge în șiroaie
și cu spume se adună,
de prin scocuri, în butoaie!

Pare o tropică furtună
care în jur totu’ înmoaie!
Plouă, fulgeră și tună,
apa curge în șiroaie!

Sapă și pământ adună,
se transformă în puhoaie!
Strada o umple de noroaie,
nu scăpăm de ele…o lună!

Plouă, fulgeră și tună!

7.08.2019

Constantinescu, Divertis și ardelenii

divertis

Am văzut ca povestirea mea anterioară despre Gyuri a avut mare ecou asa ca va mai povestesc una care are oarecum legatură cu el.
După studenție am fost repartizat intr-o comună, a venit „revoluția”, am emigrat și in tot timpul acesta am pierdut legătura.
Au trecut ani si cândva am ajuns la Neptun in concediu. In perioada aceea Divertis dădea un spectacol la Grădina de vară la care desigur am mers si noi ( eu, sotia, fica-mea și mama).
Spectacolul a fost grozav, dupa terminarea lui sotia a insistat sa merg sa-l salut pe Gyuri. Eu m-am cam codit, trecuseră mulți ani, el intre timp era o vedetă cunoscută in Romania, imi era frică sa nu se și comporte ca una. Preferam mai bine sa nu-l întâlnesc decât să mă dezamăgească ca om!
Cine o cunoaste pe nevasta-mea stie insă ca daca isi pune ceva in cap nu mai ai șanse să scapi! Am plecat in culise să-l întâlnesc pe prietenul meu Gyuri cu teama ca din seara aceea o să fie „fostul meu prieten” ,ca multi alții.
Sotia a rămas in amfiteatru, moment în care președintele Constantinescu a trecut pe lângă ea îndreptându-se spre ieșire.
In spectacolul care avusese loc, fusese trecut prin ciur si dârmol dar omul întelegea de glumă (spre deosebire de Iliescu pe care Divertis-ul il deranja)!
Crezând ca este actorul care îl interpreta pe presedinte ( Doru Antonesi) s-a dus si i-a dat mâna și la felicitat pentru interpretarea deosebită! Omul a râs si i-a răspuns ca l-a felicitat si el pe actor!
Nevasta-mea era insă așa de entuziasmată încât nu l-a auzit și a continuat cu elogiile in timp ce mama săraca ii tot șoptea: ” Este chiar el! Este chiar el!” Cea mai grozavă dintre neveste a inteles (ca de obicei) cum a dorit ea!
Episodul a fost atât de hilar încât stiu că Gyuri l-a povestit de multe ori, chiar pe scenă.
Iar întâlnirea mea cu el?
Nici-un fel de aere de vedete, aceeasi bucurie, aceeasi om de parcă ne întâlneam tineri in curtea internatului din Agnita, flămânzi dar fericiti!
Am reînviat legătura, eu nu am mai ajuns la București niciodată, dar trecea el pe la noi când isi vizita fratele…..

Piesa cântată o singură dată

20190808_102848

Aurelia AlbAtros  mi-a adus aminte de prietenul meu Ioan Gyuri Pascu. Dumnezeu sa-l ierte!
M-am gândit sa va povestesc astăzi o amintire cu el.
Era prin 1977 iar eu, printr-o întâmplare nefericită, ajunsesem elev la Liceul din Agnita.

Pentru ca aveam voce și ureche muzicală , nu știu exact care din ele este, am ajuns destul de repede să cânt cu Gyuri, seară de seară fetelor de la căminul liceului. Usor, usor intre noi s-a legat o prietenie care a durat chiar daca dupa studenția facuta împreună in Cluj ne-am vazut extrem de rar.
Aveam 17 si m-am îndrăgostit nebunește de cea care avea sa-mi devină, de atunci, soție.
Pe vremea socialismului însa nu aveai voie sa te îndrăgostești! Ținutul de mână însemna călcare a moralei socialiste, iar un sărut era un act de mare trădare națională!
Nu o mai lungesc, aveam din cauza aceasta mari probleme cu pedagogul de la cămin si cu directorul liceului.

Faptul ca nu eram exmatriculat se datora profesoarele de româna si de specialitate ( care avea cele mai multe ore cu noi) susținătoarele mele in consiliu profesoral, în care saptamână de săptămâna, eu eram subiect de dezbatere.
A venit ziua unei mari serbări scolare in care trebuia să cânt împreună cu Gyuri si Sorin (alt prieten plecat prea devreme dintre noi) câteva piese pe scena.
Nu puteam sa pierd ocazia sa plătesc înapoi directorului, asa ca am scris un Acrostih pentru sotie, in care ii mărturiseam ca o iubesc.  Gyuri a compus muzica si s-a oferit să-l cânte in fața tuturor.
Sigur risca să zboare din liceu, odata cu mine, dar asa era Gyuri; gata oricand sa te ajute, cu orice risc!
A mers mai departe decât atât; pe scena a prezentat singur piesa ca fiind un Acrostih scris de mine, pentru o colegă dragă mie!
Agnita este/era un orașel foarte mic unde fiecare cunoaște pe fiecare, asa ca toata lumea stia povestea sibianului indrăgostit și ce probleme implica treaba asta.
S-a făcut pentru o clipă o liniște mormântală după care colegii si-au dat drumul!
Piesa a avut mare succes la colegi, la profesoara de română, nu si la director! Am scăpat basma curată toți fiindca ori nu știa ce este un acrostih, ori a pierdut firul, ori (cred eu) în spatele  directorului comunist, se ascundea un om ca noi toți!

8.08.2019