Alterabila fericire

006-1

Nu poți pune fericirea
în borcan la conservat
căci este precum iubirea:
nu-o consumi, s-a alterat!

O primești câteodată,
porție mare sau mică,
devoreaz-o toată odată
nu te saturi, fară frică!

Rămâi doar cu amintirea
ei, în timp ce îmbătrânești
și trăiești cu amăgirea,
că vreodată mai primești!

10.04.2019

Credința ca job

1379341297-1140975-3Sa7

Credința este un job de zi si noapte,
iar pauză n-ai cum să-ți iei vreodată!
în saptamână, zile lucrătoare’ s șapte!
Concediu, pensionare, boală, niciodată!

E un job care-l accepti de bună voie,
tu singur te-angajezi și poți demisiona!
Un job, la care apelezi adesea de nevoie
și care pune lumea, cam împotriva ta!

Plata; rar un avans, ades doar lichidare,
e un lăcaș! Numai al tău, alături de Iisus!
În job-ul ăsta dacă-ti dorești o avansare,
cu cât te umilești, cu atâta urci mai sus!

27.03.2019

Războiul nevăzut 13

Download

Lăcomia pântecelui

Mâncarea cu săturare
e patima ce dă lăstare:
curvia aprigă trupească,
și împietrirea sufletească!
Somnul des fară măsură,
gânduri necurate, ură!
Vorba multă, îndrăzneala,
râsul, gluma, lenea, fala,
în cuvânt împotrivirea,
cutezanța, nesimțirea,
rugăciunile întinate,
gândurile împrăștiate,
și ca ultimul lăstar
deznădejdea la final!

7.04.2019

după Sfântul Ioan Scărarul

Rugăciune 13 (Judecata Universală )

infricosatoarea-judecata9

Iartă-mi Doamne de-am smintit
OM
de a lungul vieții mele!
Iartă-l,
iarta-mi
ce a greșit,
cel,
de mine împins la rele.

Că o vorbă spusă în vânt,
sau
cu un gest necugetat,
schimbi o soartă pe pământ,
de-i ÎN RĂU
…..ești vinovat!

Acest OM
la rândul său
ce-a primit, dă mai departe!
Schimbând și pe alții în rău
Și aşa
…. tot mai depărte.

Doamne,
când mă vei judeca
(de iertare de n-am parte),
munți de rele voi avea,
făcute
… după a mea moarte.

Iartă-mă,
căci mă căiesc
și
Ascultă al meu suspin:
o să încerc,
cât mai trăiesc,
să nu mai smintesc.
AMIN!
23.08.2016

Răscruce

 

2257767e42d61d1Puține fac din cele ce-mi doresc,
puține spun din cele ce ași spune.
Sunt nevoit într-una să mă cenzurez;
de-acea nu-ți plac Ție, însă plac la lume!

Respir și totuși nu trăiesc,
Mănânc, beau, dorm, fac glume…
Să fiu „normal” într-una mă silesc;
de-acea nu-ți plac Ție, însă plac la lume!

Și iată-mă ajuns… aproape de-asfințit.
De judecata care fără milă o să fie,
de nu-o să-ncep măcar acuma, la sfârșit
Să nu plac lumii, însă să îți plac Ție!

Ajută-mă Stăpâne să fac ce îmi doresc!
Ajută-mă să spun tot ce ași spune!
Curaji îmi dă să nu mă cenzurez!
Ție să îți plac și nu la lume!

De tot respir, fă Doamne să trăiesc!
În loc de desfătări, de râsete, de glume
dă-mi minte spre ale Tale, de-acum să mă silesc.
Ție să-ți plac și nu la lume!

27 martie 2014