Piesa cântată o singură dată

20190808_102848

Aurelia AlbAtros  mi-a adus aminte de prietenul meu Ioan Gyuri Pascu. Dumnezeu sa-l ierte!
M-am gândit sa va povestesc astăzi o amintire cu el.
Era prin 1977 iar eu, printr-o întâmplare nefericită, ajunsesem elev la Liceul din Agnita.

Pentru ca aveam voce și ureche muzicală , nu știu exact care din ele este, am ajuns destul de repede să cânt cu Gyuri, seară de seară fetelor de la căminul liceului. Usor, usor intre noi s-a legat o prietenie care a durat chiar daca dupa studenția facuta împreună in Cluj ne-am vazut extrem de rar.
Aveam 17 si m-am îndrăgostit nebunește de cea care avea sa-mi devină, de atunci, soție.
Pe vremea socialismului însa nu aveai voie sa te îndrăgostești! Ținutul de mână însemna călcare a moralei socialiste, iar un sărut era un act de mare trădare națională!
Nu o mai lungesc, aveam din cauza aceasta mari probleme cu pedagogul de la cămin si cu directorul liceului.

Faptul ca nu eram exmatriculat se datora profesoarele de româna si de specialitate ( care avea cele mai multe ore cu noi) susținătoarele mele in consiliu profesoral, în care saptamână de săptămâna, eu eram subiect de dezbatere.
A venit ziua unei mari serbări scolare in care trebuia să cânt împreună cu Gyuri si Sorin (alt prieten plecat prea devreme dintre noi) câteva piese pe scena.
Nu puteam sa pierd ocazia sa plătesc înapoi directorului, asa ca am scris un Acrostih pentru sotie, in care ii mărturiseam ca o iubesc.  Gyuri a compus muzica si s-a oferit să-l cânte in fața tuturor.
Sigur risca să zboare din liceu, odata cu mine, dar asa era Gyuri; gata oricand sa te ajute, cu orice risc!
A mers mai departe decât atât; pe scena a prezentat singur piesa ca fiind un Acrostih scris de mine, pentru o colegă dragă mie!
Agnita este/era un orașel foarte mic unde fiecare cunoaște pe fiecare, asa ca toata lumea stia povestea sibianului indrăgostit și ce probleme implica treaba asta.
S-a făcut pentru o clipă o liniște mormântală după care colegii si-au dat drumul!
Piesa a avut mare succes la colegi, la profesoara de română, nu si la director! Am scăpat basma curată toți fiindca ori nu știa ce este un acrostih, ori a pierdut firul, ori (cred eu) în spatele  directorului comunist, se ascundea un om ca noi toți!

8.08.2019

Creștin / Postul

20190802_064416

capitolul anterior

Astazi tot mai puțini dintre cei care se cred creștini (și nu sunt) „pot” ține post măcar două zile pe săptămână. Un post întreg de peste 40 de zile nici nu se pune in discutie! Motivul principal al „neputinței” nu este vreo boală ci serviciul unde „nu te poti duce flămând”!
Aceeași „neputincioși” pot face în schimb diete draconice sau să alerge zilnic ore în sir, pentru a scădea în greutate!
De asemenea creste semnificativ numărul vegetarienilor si al veganilor in lume din „dragostea” pentru animale !
Fiecare cu prioritatea si interesul lui,  acestea in timpurile moderne nu mai sunt sufletul, mântuirea, ci trupul!
In occident s-a ajuns la o situație ciudată de-a dreptul „creștinii” știu ca musulmanii au Ramadam (si cam cum functioneaza acesta) dar sunt surprinși sa audă ca si ei ar avea zile de post!
La noi se cunoaste lucru acesta dar foarte putini din cei peste 90% autodeclarati „creștini” chiar tin post! Ortodocșii au de vreo cateva decenii o tentă catolică de a posti cu dezlegări nenumarate la pește! Cu siguranta in alte câteva decenii o sa postesca, dacă or să mai postească catolic adică numai in Vinerea Mare …cu peste!

2017121220522198581
Cât de important este pentru creștini nu am sa insist stim insă ca la inceput pentru fiecare a fost greu dar dupa câtiva ani il asteptăm si il primim cu bucurie! De ce? Încercați să vedeți!
Medical este de asemenea indicat si recomandat lumii moderne. În Germania existând chiar o clinică care tratează tot felul de afecțiuni (inclusiv ale diabeticilor) prin post și ajunare!
Este necesar postul?
Răspunsul la intrebarea asta se dă printr-o altă intrebare: i-a fost necesar lui Iisus?
Concluzie partială: creștinul este cel botezat, miruns, care merge la biserică, posteste, se împărtășește prin intermediul unui preot!

continuare

Flori strivite

20190805_185603

pentru toate florile strivite din România

Cică țara noastră ar fi
Grădina Sfintei Marii!
Ne place să-o afirmăm,
singuri să ne înșelăm,
fiindcă noi cu toții știm,
flori în ea, nu mai sădim!
Toată este înțelenită,
de rugi mari, e năpădită,
nimeni nu o mai lucrează,
nimeni nu o mai veghează,
iară cei ce-o stăpânesc
o vând, sau o jefuiesc!

Și dacă cândva apare
dintre buruieni o floare,
printre șerpi și lighioane,
sticle goale și bidoane,
lângă o baltă de cianură,
o strivim! Cu-o înjurătură!
Sau o vindem pentru bani
la soldații americani,
de ea ca să-și bată joc,
după aceea să-i dea foc,
de parcă ar fi…gunoi!
Când gunoi sunt ei și noi,
fiindcă cel ce suflet are,
nu rupe sau vinde o floare!

Vai de tine Românie!
Iartă-ne Sfântă Marie!
și voi flori nevinovate
sub bocanci străini călcate!

5.08.2019

Quo vadis?

20190803_012520

Lumea in care trăim nu mai este de mult o lume in care să se merită să trăiești! Eu unul sunt fericit ca nu mai am mult și nu-i invidiez de loc pe cei tineri!
Nu-mi găsesc locul intre oameni si gasesc tot mai rar un grup cu care sa ma identific! Nu sunt de loc dispus să fac compromisuri de dragul de a fi acceptat!
Eu sunt creștin ortodox și nu-mi doresc nici să fiu, nici să par altceva!
Asta implică sa spui „da la da” si „nu la nu”! TREBUIE să o fac si atunci mă izolez inclusiv de fratii de credința!
De cei mai multi dintre ei, care consideră ca compromisul, in toate, ca fiind calea cea buna! Daca prin ea iti merge bine, e bine!
Eu nu pot fi pragmatic!
Iisus nu a fost pragmatic, sfintii, martirii nu au fost pragmatici! Mai bine au murit decat sa le fie bine!
Adevarul trebuie rostit si aparat pentru ca El este Calea! Iar calea înseamnă rastignire, suferintă, părasire, singurătate….
Câti in Hristos v-ați botezat in Hristos v-ați si imbrăcat!
Răstignire nu înseamnă neaparat pironire pe cruce ci inseamna să încerci sa trăiesti si sa mărturisești adevărul tare și răspicat! Să mergi tot timpul practic impotriva curentului ecumenist, filetismului, islamului terorist, corectitudinii politice, neo-marxismului, ateismului, homosexualității, pedofiliei….
Să mergi împotriva neadevărului!

2.08.2019

Creștin / preoția

capitol anterior

120596_hirotonire

A cincea Taină: preoția

Preotul este astăzi o mare problemă pentru cei care se cred totuși creștini fără să fie! Pare un om ca oricare, care a studiat teologia si care a inteles mai mult sau mai putin din ea, trăind adesea ca un „om normal”, avand păcate, patimi, necazuri sau bucurii… De aceea cei care se cred creștini, fără să fie, nu inteleg necesitatea preotului si a biseicii si cred ca pot sa se mântuiască fără acestea două.
Preotul insă mai are ceva ce nu poate obtine nimeni oricât de mult ar posti sau s-ar ruga!
El are continuitatea Duhului dat de Iisus apostolilor, obtinut prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune la hirotonire.
Lucru acesta îl face sa fie absolut necesar pentru administrarea Tainelor Bisericii!
De asemenea întreruperea continuitații transmiterii Duhului (care se pierde și prin erezie) face ca Taine celorlalte așa zise „biserici” sa nu mai fie…taine!
Oricât ar fi preotul de păcătos dacă nu este caterisit (ii este luată preoția) este preot 100% și oricât ar fi de „sfântă” viața unui pastor, ca preot nu are nici-o valoare!
Este dacă doriți diferenta dintre un bec murdar dar aprins și unul curat dar căruia i- a fost întrerupt curentul!
Primul luminează celălalt nu, oricât l-am lustrui!
Deci concluzie partială: creștin este cel care merge la biserică si este botezat, miruns, împărtășit de un preot

continuare

Creştin / Euharistia

capitolul anterior

A treia Taină Euharistia

20181128_191358

Împărtășirea cu Trupul si Sângele lui Iisus era si ar trebui să fie punctul central al cultului crestin.
Astazi nu mai este fiindcă ori se împărtășesc toti fara pregatire, spovedanie, fie nici-unul!
Cei care spun că nu au nevoie de biserica uită că Iisus a spus „„Cel ce mănâncă trupul Meu Şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”

Oamenii nu mai cred ca ce se gasește in Potir e sângele Mântuitorului și ca atare apar discuții: cât de igienic este sa te împărtășești cu aceeasi linguriță din acelaș Potir!? Probabil nu ştiu că la sfârşitul slujbei preotul consumă cu grije tot ce a rămas….
Mi se par mai cinstiți protestanții care fiind, pe buna dreptate, siguri ca in potirul lor nu-i Sângele lui Iisus, au înlocuit vinul cu suc de struguri (ca nu cumva vre-unui abstinent sa-i vina cheful de băut după asa zisa „împărtășanie”)!
Intreaga putere a unui crestin vine de la împărtășirea de Cuvântul lui Dumnezeu prin Liturghie si Euharistie (Impărtășanie)! Dacă de Cuvânt ne putem împărtăşi singuri, prin citit, media, samd (atenţie să nu fie un Cuvânt modificat după cum o doreşte o altă cultă, sectă!) de Trupul şi Sângele Mântuitorului o putem face numai în prezenţa preotului!
Concluzie partială: un creștin este nelipsit de la Liturghie, e botezat, miruns și se împărtășește!

continuare