Inima mamei

8f644f5377afa5222bc004e653caa2e6-dankve0

Inima mamei, este locul sfânt
unde găsești iubire necondiționată.
În rest, oriunde cauți, pe pământ,
nu o să găsești așa ceva… vreodată!

Iubirea ce o primești, adesea de la tată,
e una pentru care, trebuie să lupți mereu.
Ea însă de victorii, e condiționată
dacă te vede „OM”, sau doar un derbedeu.

Iubire de la soră, sau de la frate,
poți să o ai, dar rareori e întreagă.
Doar resturi mici, de la nepoți, nepoate,
sau de la cei de care, în viața lor se leagă.

Soția te iubește, la început, nespus.
Apoi iubirea ei se stinge, spre-nserat.
Copiii în care, tu dragoste ai pus,
de tine uită, de acasă de-au plecat.

Inima mamei deci, e locul sfânt,
unde găsești mereu și necondiționată:
Iubirea. În rest, pe acest pământ,
nu o să-o găsești întreagă, vreodată!

4.02.2016

Mă iubește, nu mă iubește….

124199-122893

Greu este să-i faci o bucurie,
aceluia pe care nu-l iubești!
Dar simplu este, fiecare o știe,
să-o faci, atuncea când iubești.

Ajunge un gest, când îl iubești,
sau un cuvânt, doar o privire,
tu însă făr’ de număr risipești,
ca să-i arăți mereu a ta iubire.

Iubirea dacă odată s-a răcit,
acel cuvânt, gest, sau privire,
e greu sau imposibil, de găsit!
Cel mult, mai ai o vagă amintire

Apoi, tot mai ușor tu îi găsești
defecte fără număr și greșeli.
Auto-confirmări, de ce nu îl iubești,
ca un impuls, mai iute să-l înșeli.

Iar celălalt ce încă te iubește
Nu poate înțelege: s-a sfârșit!
În mintea lui el scuze îți găsește:
„Nu știu cu ce, dar sigur am greșit!”

Greu este să-i faci o bucurie,
aceluia pe care nu-l iubești
Dar simplu este, fiecare o știe,
să-o faci, atuncea când iubești.

9.05.2016

Ciudații

Koldenwelt_Hydra

E plină lumea asta de
CIUDAȚI,
ce știu orice mai bine ca oricine,
și
se aprind de zici că sunt turbați
De nu accepți că:
„știu mai bine!”
Ciudații ăștia
nu dorm niciodată
nu fac concedii,
nu se îmbolnăvesc!
De tine,
dacă s-au legat vreodată,
sigur pe veci,
în net te urmăresc!
Au multe conturi
și
au multe nume,
de unul îl blochezi
se enervează,
și
te înjură,
făcând la gură spume,
oriunde scrii,
apar și comentează!
Ce viață searbădă au sărmanii!
Câta frustrare au putut să strângă!
Căci spurcă
clipele,
ora,
ziua,
anii,
cu otravă,
din mintea lor natângă!

12.07. 2018

Prepararea anuală a nuanțelor de alb

palette-1482678_1280

Albul pur

Amestecăm roşu cardinal
cu un verde ascuns, banal,
apoi galben luminos, stelar.
Un pic de albastru rece, clar
şi stropi, din portocaliul rar!

Albul înmiresmat

Ceva din roşu galinaceu,
galben de polen din greu,
amestecat cu verde crud,
apoi totul cu albastru ud.
Și ca să fie mai luminos
adaugă portocaliu sfios!

Albul amidonic

Se ia un portocaliu tare fierbinte,
(roșu caloric se pune înainte)
amesteci cu galben copt, atent
apoi albastru din cel permanent.
Verde matur, pui doar la sfârșit,
Le fierbi toate, la un foc mocnit!

Albul matinal

Roșu bordeaux ca liant
între galbenul dominant
şi albastru plumb elegant.
Cu verde uscat, totul uns
apoi portocaliu ascuns!

17.02.2017

Antiemancipare

sexy-frau-silhouette-geschenk

Mi-e dor de o femeie adevărată,
din cele ce, bărbați nu vor să fie!
De o femeie cu fustă îmbrăcată,
care pe tocuri, să meargă încă știe.

Mi-e dor de o femeie cu părul lung,
cu pielea albă, moale și catifelată.
Femeile de azi, să se compare ajung,
cu deținuții chei și pielea tatuată!

Mi-e dor de o femeie care nu fumează,
nu bea, mănâncă, cu mine cot la cot!
Mi-e dor de o femeie care se visează
să fie doar mamă și soție; atâta tot!

Mi-e dor și de femeia, ne-emancipată,
ce lupta întotdeauna ca să fie pace!
Mi s-a acrit de aceea care mereu arată
ce mușchi puternici are și gura nu îi tace!

Mi-e dor de o femeie capabilă să vadă
și lucruri bune, când sunt, la un bărbat.
De cele ce într-una, satisfăcute, înnoadă
critici nedrepte, eu m-am cam săturat!

Mi-e dor de o femeie de acea lângă care
simți că ai valoare, deși ești „doar” bărbat.
De una care-i place, să facă de mâncare,
să calce și să spele și e amantă în pat!

Mi-e dor de ceea ce numim normalitate
de la Adam și Eva, mereu, până mai ieri.
Să-o retrăim nu cred că se mai poate,
ne mai știind care-s barbați care-s muieri!

9.11.2017

Vânt de primăvară

Apfelblüt5

Peste lumea depresivă
Primăvara s-a ‘șternut
Scăldând totul în lumină
Ca și dulcele-ți sărut.

Pe câmpiile înverzite
invazii multicolore
Mii de flori, frumos gătite
Prinse în mai multe hore.

Prin livezi, pomii înfloriți
Iarna o…parodiază
Fiind complet acoperiți
De nămeți ca de zăpadă

Mii de păsări zburătoare
cântecul și l-au unit
Ciripind cât pot de tare:
„Primăvară, bun venit!”

Vantul cald înmiresmat
Mesager ași vrea să-mi fie
Sa-ti șoptească neîncetat:
„Te iubesc dragă soție”

12.04.2016

Ciripiturile mele

Ciripiturile mele au mai multe teme.
Tema de bază este credința.
Credință mea este cea ortodoxă.
Nu am îndoieli ci certitudinea: este credința adevărată!
Nu vreau sa conving pe nimeni, de altfel nici nu pot convinge pe nimeni, de nimic, (harul asta nu il am!) dar nu vreau nici sa încerce cineva sa mă convingă că greșesc!
Nu greșesc!
Daca e greșeală (dar nu e!) este una pe care mi-o asum, de care eu voi răspunde!
Să ne vedem fiecare de greșelile lui!
De aceea nu doresc polemici pe marginea versurilor mele
Sunt simple versuri inspirate din realitatea mea înconjurătoare!
Mă reprezintă ca idee, fară să mă reprezinte, neaparat, ca persoana!
Poate să placă sau nu.
Ma bucură o lauda sinceră, o critică constructivă, însă nu mă dau de ceasul morții pentru niciuna!
Nu-mi dați like pentru reciprocitate, eu nu o fac!