O poveste din Ardeal

f38c755a79d79b1162f3b7fb5ed7b407

A fost o dată un sătuc uitat de lume, in mijocul Ardealului. In satul asta traia un tânăr oarecare cu familia lui.
Nu prea era luat în seamă de bărbații satului, nu bea cu ei, nu se bătea cu ei, nu mergea cu ei la vanatoare să infrunte urșii și mistreții.
Nu se prea lua in serios nici chiar el însăși. In sinea lui se considera un fricos si chiar era; pentru nimic în lume nu s-ar fi dus ca gonaș prin pădurile în care vânau bărbații!
Ii era prea dragă viața, sotia, copii…
Intr-o zi în țară a început ceea ce părea sa fie o un război civil sîngeros. Știrile ajungeau greu in acel sătuc iar cele care ajungeau vorbeau de morți, de bolnavi imobilizați prin spitale murind de foame și sete….
S-au adunat foarte rapid multe alimente care au fost încărcate în camion, rămânând o singură problemă de rezolvat : cine le duce in oraș?
Din tot satul acela de barbați care infruntau urșii si mistreții, nu s-au găsit decât doi tineri dispuși să-și riste viața pentru niște oameni necunoscuți.
Unul dintre ei era tânărul nostru fricos!
S-au întors sănătoși amândoi în sătucul uitat de lume, mult mai îmbătrâniti de cele văzute în oraș și au trăit ca și până atunci. Nimic nu s-a schimbat inafara unui singur lucru: tânărul nostru a început să vadă altfel lumea și pe el insuși!
Nimeni nu se cunoaste pe el însuși sau pe ceilanți decât în situații de criză!
Restul sunt vorbe!

Dreptul la replică

zlatan1

In blogosferă majoritatea dintre noi isi prezintă creațiile cu scopul de a bucura pe altii, de a învăța pe alții, de a primi recunoastere, de a se face cunoscut, din dorința de a nu mai fi singur, sau cea de a se face auzit sau cine știe din ce alte motive!
Unii dintre noi oferă dreptul la replică. Un lucru bun după părerea mea, desi te „obligă” să răspunzi fiecăruia!
Ce te faci însă când replica ta nu este publicată?
Când nu ti se dă nici-o explicație de ce se intampla asta? Mai ales ca nu stii sa fi jignit pe cineva sau sa fi dat linkuri fără legătură cu subiectul!
Mie lucru asta mi se pare lipsit de bun simț iar respectivii sunt oameni care s-au pus ei insusi pe un piedestal si nu suferă să le strici poleiala ca să apară cât de goi sunt dedesubt!
Eu unul nu mai intru pe astfel de pagini!
Cum reacționați voi?

Eu și Esop

20200101_213739

Omului prin natura sa ii place sa ajute.
Ajutorul insă trebuie cerut că daca-l dai ne-cerut nu este, de obicei, primit!
Am făcut gresala să intru pe o pagina ortodoxa si sa spun parera unui cunoscut monah athonit pe o anumită temă! Daca râcăiam cu un baț într-un cuib de viespi scăpam mult mai usor!
Am fost făcut troll (nici nu stiu ce e aia; o fi de bine?), mincinos, dezinformat, spion, mason, trimisul Patriarhului! Probabil injuriile o să continuie încă o vreme vorba aceea „Scapă-mă Doamne de frați că de dușmani mă apăr singur!”
Nu am vrut să dau numele monahului (in mediu virtual ti se pun in timpul discutiilor cuvinte in seama pe care nu le-ai rostit iar eu tin prea mult la acest monah ca sa-i fac asa ceva!) si chiar daca as fi facut-o e logic ca puteam da orice nume asa ca tot nu ma credea nimeni!
Nu am asteptat sa fiu crezut pe cuvânt, dar nici la o astfel de reactie nu m-am asteptat! Mă asteptam la o discutie normala cu argumente si contra-argumente pe tema data dar se pare ca m-am înselat!
Toata tărăsenia mi-a adus aminte o poveste cu filozoful Esop pe care doresc sa v-o spun (sa ma ierte cei care o stiu).
O poveste despre adevarul rostit fara sa fie cerut.

Esop era sclav si era tot timpul vandut de stăpânii lui. Intr-o zi, in piata de sclavi se apropie un bogatas de el și il intreaba de ce il vine stapânul sau?
Esop răspunde:
Pentru că spun tot timpul adevărul!”
Dar asta e foarte bine, spuse bogătasul, chiar am nevoie la curte de o sluga inteligenta care nu minte!”
L-a cumparat pe loc si au plecat spre casa. Ajunsi acolo i l-a prezentat soției mandru nevoie mare de ce afacere a făcut!
In acel moment Esop s-a intors spre el si i-a spus un adevăr:
„Stăpâne dar urâtă nevastă mai ai!!!!”

Eu sunt bucuros ca sclavagismul nu mai există ca ajungeam….in piața de sclavi!

Fac(a)tura de curent

gluehbirne_anim

Discutiile despre gaz, de mai înainte, mi-au adus in minte un alt episod de ingeniozitate românească.
Locuiam într-un sat, uitat de lume, în chirie. O casa mare, cu pozitie centrală.
Casa aparținuse unui electrician, decedat si era administrată de fiul acestuia din București.
Chiria era simbolică, condiția era să am grije de Prinț, câinele familiei cam surd, miop si cu siguranță într-o dungă. Despre el altă dată….
Casa se „gospodărea” singură, în privința curentului, dar asta aveam sa o aflu mai târziu când cel care citea curentul m-a rugat insistent să mai consum și eu ceva curent!!! Din cei 5 lei pe care îi plăteam paușal aveam o „rezervă” de mulți kilowati pe anii următori!
Ardeau becurile zi si noapte dar spre disperarea mea la sfârșitul lunii aveam mai putin decat la început!!!
După o vreme am descoperit care becuri/prize erau normale si care erau „pe invers” dar nu am reusit nici asa sa ajung la zi cu plata!
Și probabil nici care s-au mutat in locul meu!
Nu m-aș mira daca totul „functionează” incă tot după vechea schemă pentru ca nimeni nu a reusit sa-i descopere secretul!

Leapșa

annmargret

N-am avut de loc de gând sa raspund la leapșa asta (preluată de la Aila) dar fiind Sf. Nicolae astăzi m-am gândit că e cadoul meu pentru cei care mă citesc.

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Cartofi pai! De altfel o astfel de experiența am făcut deja în tinerete când mama a vrut să ma sature de cartofi pai si i-am primit zilnic la micul dejun, prânz si cină. Oricum pe vremea aceea nu se prea găseau altele….După o lună a cedat săraca nervos, pofta mea pentru cartofii pai rămânând intactă!
Diferenta dintre atunci si acum: intre timp am diabet si ficat gras si ca atare o luna cartofi pai m-ar scoate din circulatie sau cel putin din haine!

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Pe nimeni! Aș lua-o pe nevastă-mea chiar daca ne certăm zilnic de peste 40 de ani și asta din orice! Sau poate tocmai de aceea?

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Am visat să  mă casătoresc cu Ann Margaret. Nu s-a indeplinit! Pe de o parte nu cred ca imi dădea Ceausescu drumu sa plec in America, pe de alta nu erau de acord ai mei, cu ea! De barbatul ei nu mai vorbesc!
Mi-am dorit să cânt la saxofon! Am inceput să învăț după 50 de ani si am fost foarte fericit când am reusit să cânt The Sound of Silence….Dintii mei au refuzat vehement să continui cu acest hobby!
Vis împlinit a fost sa mă mut la țară intr-un sat uitat de lume…..

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Cred că după ce reusesc să mă opresc din râs nu mai trebuie sa-i spun nimic!

Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

Dacă e sfârșitul lumii nu mai are rost sa lăsăm urme, sau? Intrebarea nu are sens!

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

Nu mi-as da nici un sfat! Eu mă cunosc prea bine si stiu ca doar ce am experimentat mă convinge!

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Sf. Apostol si Evanghelist Ioan. Desigur ar fi o interpretare foarte slabă dar îmi plac constantele, curajul….Mi-ar place sa-i pot iubi pe toti! Mi-ar place sa stau in lumina lui Iisus tot timpul….

Ce te motivează să scrii pe blog?

Am ajuns la câteva convingeri verificate si importante pentru fiecare, desi nu fiecare e conștient de faptul acesta. Incerc sa le exprim cu speranța ca macar dau de gândit!
Alteori doresc sa fac doar pe cineva sa zâmbească fiindcă consider ca lumea de astăzi e mult prea….constipată!

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Cu bani poti ajuta multă lume!

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Nu știu să dansez! Intre timp nu mai este important pentru mine, dar am suferit o vreme din cauza asta, de parca as fi fost infirm!

No amu mă cunoașteți mai ghine!
Cine crede ca ar fi corect sa raspundă la „spovedania” mea cu spovedania sa să continue!

Dor

 

stiuca1

Mi-e dor de-un pescuit la știucă
la wobbler, rotitoare, sau nălucă!
Mi-e dor de-un drill plin de suspans,
de pașii care-i fac, ca într-un dans,
(că doar dansând țin nylonul întins,
între lansetă si peștele ce-am prins)!
Mi-e dor ca să rămân fără suflare,
când știuca peste luciu apei sare!
Mi-e dor să simt cum inima îmi bate
în ritmul peștelui, ce în adânc se zbate,
să aud cum frâna fir, rapid, cedează,
să simt în palmă bățul ce vibrează!
Mi-e dor și de momentul în care,
este în juvelnic, fără de scăpare
să mă îmbăt apoi de atâta bine
cu adrenalină și cu multe endorfine!

5.12.2019