E ca și în țară!

nachtigall

Privighetoarea (Nachtigal)
cântă ca și în țară;
dar nu-i doină din caval,
ci vals de chitară!

Vara aici (der Sommer)
e ca și în țară;
cu cireșe prinse în păr,
dar cu gust de ceară!

Stelele aici (die Sterne)
sunt cele de acasă!
Noaptea însa ni-le cerne,
printr-o sită deasă!

Moartea aici (der Tod)
este ca și în țară!
Pleci si lași în urmă tot:
cântec, noapte, vară!

20.09.2018

Deznădejde

see hear speak no evil

Nimica eu nu doresc
obișnuit sunt că doare;
nu plâng, nici nu  jelesc,
simt o mare nepăsare!

Funcționez din inerție,
am murit deși sunt viu!
Nu mai simt vreo bucurie;
nu văd, nu aud, nu știu!

Nu mai am nici o speranță,
nu mai am dezamăgiri!
Perfectă echidistanță
de oameni, sau de doriri.

Degeaba-i ce am trăit,
ce știu, importanță n-are!
Mi-e egal, de par tâmpit,
nu îmi pasă, nu mă doare!

Nu răspund nici la ocară,
lauda nu mă atinge!
Nu-mi pasă: e iarnă, vară,
zăpușeală, ceață, ninge!

Nu râd la o glumă bună,
drama nu mă întristează,
nu aud nimic cum sună,
și nimic nu mă șochează!

Nimic nu mă enervează
și nimic nu mă încântă,
nimic nu mă interesează,
nimic nu mă mai frământă!

3.08.2017

Seara

sleep-2001207_960_720

Am îmbătrânit de-o dată
Nu mai am de loc putere
Mușchii parcă sunt de vată
Și mă mişc parcă-s în miere.

Mintea-mi este tulburată
Amețesc parcă-s băut
Să continui, niciodată
nu pot, dacă-s întrerupt!

Cred că bateria-i slabă
Mă duc deci la re-ncărcat
Nu mai sunt de nici o treabă
Aşa că mă bag în…pat!

28.10.2016

TOAMNA

herbst

Schimbătoare și zăludă
toamna tristă, udă, rece,
fără soare, deprimantă,
vrea cu frunzele să plece.

Frunze moarte colorate
din pomi scutură întruna
şi cu vânt, cu ploi le bate,
nu ar renunța la vreuna

Fiindcă toamna are toane,
tot mereu se răzgândește
ba le adună în mormane,
ba din nou le risipește

Invelelind iarăși pământul
cu un covor multicolor,
până iernii ii vine rândul
să aștearnă un alt…covor.

5.11.2016

Miros de țară

869422l-425x282-bmm-cb3f117c

Miroase a fum de lemn
afară
și a slănină și a ceapă
și o leacă,
miroase a cârnați prăjiți
într-o papară
și parcă simt miros
de busuioacă.

Toate astea, sunt la mine
în minte
Și ajunge un miros,
ca să apară!
De tinerețe
să-mi aducă aminte
De serile de iarnă, uitate,
de la țară.

De focul, ce pocnește
cu scântei
cu jocuri de lumini
pâlpâitoare
Și de BT-ul, fumat
în gura sobei.
De luna, ce acolo,
este atât de mare.

De liniștea ce se coboară
peste sat
Tot mai adânc
cu fiecare clipă
Când rar auzi un înfundat
lătrat
Sau cucuveaua ce undeva
mai țipă

Și dacă e zăpadă multă
afară
E atâta liniște de-ți țiuie
în ureche
Mi-e atât de dor, de iernile
la țară
Vreau iarăși viața noastră
veche!

M-am săturat de stress
și gălăgie
De ritmul acesta
atât de nefiresc
Mi-ajunge a Germaniei
magie
Sfârșitul vreau la țară
să-mi găsesc.

22.02.2016