Ecoarta’s

20200704_115704

Aurora îi vara mea,
nu de sânge, ci de gând!
Nu prea avem ce discuta,
ne înțelegem, chiar tăcând!

Îmi plac mult a ei desene,
abstracte, sau cu ciulini,
dar și scurtele poeme,
născute printre străini!

Fiindca-i ardeleancă îmi place
și a rămas chiar dusă în lume!
Nu se aprinde, poate tace,
ba chiar gustă a mele glume!

Și de Dumnezeu ne lasă,
poate ne întâlnim vreodată;
un jinars să bem la masă,
să mâncăm din slana lată,

să vorbim de pribegie,
cu ale ei bune și rele,
de pictură, poezie,
de steagul cu dungi și stele!

Si de nu-o fi, în veci, să fie,
vreau acum, să-i mulțumesc,
pentru a ei prietenie
și doar bine să-i doresc!

2.07.2020

Aila a inceput sa descrie raportul ei cu paginile pe care le urmarește. Am gasit ideea asta buna si am preluat-o. Problema mea este ca mi-ar plăcea sa o fac in versuri, ori lucru asta nu-l pot influenta! Versurile vin când vor ele, eu nu le aleg nici măcar tema!
De data asta a fost Aurora/Ecoarta, când vor urma celălalte bloguri nu știu, dar sper că vor urma!

Nu mai vreau…

20200619_174211

Nu mai vreau să scriu despre covid
un subiect, de acuma, insipid,
dar despre orice altceva aș scrie,
cumva, se legă … tot de pandemie!
Virusul asta, ne-a întors pe dos!
Parcă nimic n-a mai rămas frumos
si parcă nimic n-ai chef să faci
afar’ să stai întins pe pat, să zaci…
Căci după atâtea luni de izolare,
și moartea pare eliberatoare,
din închisoarea mare planetară,
din casă, din oraș sau țară,
din panica aceasta colectivă,
sau cel puțin din starea depresivă,
și din a noastră cumplită dezbinare
ce crește zi de zi, mai mare!
Am devenit doar ființe ce muncesc
mănâncă, dorm…dar nu trăiesc!
Nu mai există dorințe, vise, pasiuni,
am încetat să credem în minuni,
într-un cuvânt nu mai există bucurie,
doar morți, restricții, pandemie!
Și culmea practic morți, noi ne ferim
să nu ne infectăm și iarăși să murim!

19.06.2020

Omul deștept

hand-mit-herz-e1444899676417

Există genii adevărate
și alții ce se cred a fi!
La fel e orice calitate:
puțini o au, mulți ar dori!

Și dacă cel ce nu e geniu,
mai are și o gură mare,
trăiești într-una sub asediu;
fără portiță de scăpare!

Omul deștept n-are nevoie
să fie într-una confirmat!
Este urmat de bună voie
și sfatul lui este așteptat!

Părerea el nu și-o impune,
nici de e bine argumentată,
ascultă întâi ce altul spune,
și nu jignește niciodată!

Omul deștept este tăcut,
are bun simț, este smerit!
De aceea e de toți plăcut,
doar celor proști, nesuferit!

Omul deștept nu-i singuratic,
are prieteni împrejur!
Doar omul prost este sălbatic
și sperie pe toți din jur!

Omul deștept ură nu ține,
căci ura mintea o stăpânește!
El iartă ca sa fie bine,
pe cel ce lui, grav ii greșește!

Nu ține nici chiar supărare,
nu face din orice o dramă,
n-asteaptă să-ii ceri iertare,
și nu urzește nici o tramă!

Omul deștept e credincios!
căci mintea îi este dăruită,
nu de părinți, ci de Hristos,
și trebuie just folosită!
10.06.2020

Cum o fi?

Enigma-Main_no_text-1024x435-1024x435

Cum o fi ca să trăiești
o prea-frumoasă viață
niciodată să îți dorești
să ajungi capătul de ață?

Cum o fi ca să nu suferi
trupește sau sufletește,
și de toate să te bucuri
ce viața îți dăruiește?

Cum o fi să nu te doară
toată a lumii suferință?
De acel ce dă să moară?
De ură sau necredință?

Cum o fi totul să-ți meargă
din plin și-asta neîncetat?
Cum o fi din lumea largă
tu să nu fii contestat!

Cum o fi să fii de toate,
care vin, doar mulțumit?
Și mă întreb: oare se poate
ne-iubind să fii iubit?

11.06.2020