Ma simt ca luna lui Brumar șters, cenușiu, fără verdeață, soarele luptă, în zadar, să-mi picure un dram de viață! Sunt fără vlagă, sec și uscat că un ogor arat și neîncolțit! În mine sufletul e înghețat, încremenit, uitat și pustiit! Copac eu sunt, mort, desfrunzit, bun de popas pentru o cioară, sinistră ca și... Citește în continuare →
Zi de toamnă cenușie; tristă, rece, fără viață... Nici urmă de bucurie, parcă stai cu Moartea în față! Frunze moarte, putrezite, nuci căzute pe trotuare, crizanteme ofilite, ceață, grea, apăsătoare.... Cate un croncănit de cioară dintr-un vârf de pom uscat.... Sinistru! Te înfioară, de parcă te-a blestemat! Străzi pusti și părăsite cu lumini de felinar...... Citește în continuare →
Schimbătoare și zăludă toamna tristă, udă, rece, fără soare, deprimantă, vrea cu frunzele să plece. Frunze moarte colorate din pomi scutură întruna şi cu vânt, cu ploi le bate, nu ar renunța la vreuna Fiindcă toamna are toane, tot mereu se răzgândește ba le adună în mormane, ba din nou le risipește Invelelind iarăși pământul... Citește în continuare →
Vrăbiuțe 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.