Am fost o biată lumânare,
ce fără de sens, s-a irosit;
flacăra primită de la Soare
n-a luminat, ci m-a topit!
Lumina mea n-a luminat,
căldura mea n-a încălzit
şi nimeni nu s-a bucurat
de Darul, care l-am primit!
Am deranjat pe toți cu fum
şi cu miros de rugăciune,
dar n-am știut însă cum
să luminez această lume !
Acum o lacrimă de ceară
îneaca pâlpâirea de pe ață…
O lumânare dă să moară,
să se aprindă în altă viață!
17.01.2014
Lasă un răspuns