Puterile văzduhului

20190222_091437

S-a așternut peste pământ
O apăsare ca un nor
Ce-ntunecă pe cei ce vor
Să-nalțe rugi spre Domnul Sfânt.

Și nici duminica-n biserici
Când ne-adunăm la Sfânta Liturghie
Nu mai gustăm un pic de bucurie
Că mii de gânduri ne pun piedici.

Se pare c-au murit părinții
Ce risipeau această apăsare
Prin ruga lor continuu arzătoare
Pământului i-au murit sfinții!

Pământul moare asfixiat
Lipsit acum de Sfântul Duh
Norul cel greu ce-apasă din văzduh
E rodul vieții noastre în păcat!

7 aprilie 2014

Nimicul, veșnicia ateistă

20190222_090534

Zice Domnul că va judeca
pe fiecare după ce a rostit,
iar Sfântul Pavel, în scrisoarea sa:
„Cel ce nu crede s-a și osândit!”
Orice ateu spune că el știe
că după moarte nu mai e nimic,
așa că iadul lui cel veșnic o să fie
cum l-a ales:
din beznă,
nimeni
și nimic!

VEȘNIC!
Nu doar o clipă,o oră, sau o zi!
Un an, sau doi, o sută sau o mie!
Ce iad mai groaznic ca acesta poate fi?
Și totul e așa cum a dorit să fie!
Cât și-ar dorii acum să aibe parte
de toate ce spunea că: „Nu există!”
Dar are ce-a ales acuma după moarte:
NIMICUL!
Veșnicia ateistă!

11 aprilie 2014

gânduri după înmormântarea șefului meu ateu.

Fiindcă cred Doamne, în tine

1

Fiindcă cred Doamne, în tine
singur sunt, gonit de lume!
Orice fac, nu cade bine
toți mă cred un „pus pe glume”!

Sunt ciudat, dacă țin post!
Sunt uimiți, dacă-mi fac cruce!
De mă rog, mă cred un prost
care mintea… nu-l prea duce!

Toți sărbătoresc Crăciunul
făr` să știe de ce-o fac!
Însă eu sunt, vezi, nebunul
eu sunt cel fără de leac!

Liber au Vinerea Mare.
Însă nu-nțeleg de loc
discoteca de ce oare,
nu-i deschisă-n nici-un loc!

De-i întrebi, creștini sunt toți!
Kirchensteuer* toți plătesc!
Doar că preoții-s hoți
și pe Tin`nu te iubesc!

Că Tu Doamne, cool nu ești!
N-ai habar de-emancipare
Pe cei gay, îi pedepsești
Și te legi și… de țigare!

Ei, au Doamne-ngăduință
de păcatul de-orice fel.
Sunt convinși că în nefință,
nu-o să-ntrebi Doamne de el!

Nu cred deci în judecată.
În osândă nici atât!
Se simt puri, fără de pată
Fiind în glod până la gât!

Diavolul, este o idee!
Nu e duh, nu-i existență!
Dar când va venii să-i ieie,
o să-i doară-a lui prezență!

Iartă-ne Doamne pe toți,
Și pe ei, dar și pe mine!
Și ne-ajută că Tu poți,
Să venim cu toți la tine!

Căci Tu Doamne ai murit
pentru-al nostru vechi păcat,
Când pe cruce te-ai jertfit,
Și din iad ne-ai ridicat!

Dă-ne Doame acum credință
Dă-ne lacrimi și suspin
Când vom trece în nefință
Sa ne mântuiești!
AMIN!

2015?

Poteca ortodoxă

yves-en-carine-van-den-bossche-heirman-2

Credința nu-i autostradă
ci o potecă șerpuind pe munte
oricine de pe ea poate să cadă
prăpăstiile de lângă, sunt abrupte!

Se urcă singur, sau uneori în doi,
înaintând continuu, pas cu pas!
Strâmb de pășești, aluneci înapoi
la fel când te oprești și faci popas!

Spre vârf sunt multe feluri de cărari,
dar una singură îi cărarea bună:
aceea luminată de mii de lumânări,
de sfintii ortodocși, ținute în mână!

31.01.2019

Ca la noi, la nimenea!

20180419_152818

În lume, acel care conduce,
o dată nu o să fie reales,
dacă pe el capul nu îl duce,
sau nu aduce vreun progres.

Ba dimpotrivă în România,
tocmai acesta-i sigur reales!
căci nu contează vrednicia,
sau că a codus înspre regres!

De aceea e la noi cum este;
o țară sumbră fără viitor!
În care altfel ca în poveste,
Feții Frumoși, nu zmeii, mor!

19.04.2018

Leul ateist

49b7e52a2128186336f4e926299ccfc6

De Dumnezeu de nu ți-e frică
pășește în viață ca un leu;
ce coama cefei își ridică
și n-are tegument galinaceu!

Căci tot negând, neîncetat,
pe Cel ce, tu zici, nu există,
nu pari un leu, neînfricat,
ci doar o mâță, tupeistă!

Răgetul tău; un fel de mieunat,
răsunător degeaba îl crezi,
de nimeni nu va fi urmat,
căci știm că doar te incurajezi!

18.01.2019

Creștinul căldicel

mann-autoritaet

Tare te temi de șeful pământesc
Căci nu întârzii la servici vreodată.
Frică nu-ti e de „Şeful” cel ceresc
Căci la biserică vi doar…câteodată.

În timp ce primul te plătește prost,
(abia ajunge de mâncare și chirie)
al doilea îți oferă Raiul ție adăpost
şi o viață nesfârșită doar în bucurie.

Şefului de-i ceri, pe oră, mai mulți bani,
o faci plin de respect, în picioare stând.
Lui Dumnezeu, de-îi ceri iertare, milă, ani,
o faci comod, picior peste picior, şezând.

Ai mare grije celularul nu cumva să sune,
când șeful tău, e pe aproape, la servici.
De Dumnezeu nu-ți pasă, sau de lume
când mersul Liturghiei, cu celularu strici.

Mai iute n-ai pleca de la servici, o clipă!
Ba de se cere, faci chiar ore multe, în plus.
Din Sfânta Liturghie pleci însă tot în pripă
După ce Crezul sau Tatăl Nostru am spus.

Începi de-ți fie teamă de Şeful cel ceresc
care te răbdă și îndelung te așteaptă!
Și spune: „Doamne doar Ție îți slujesc
şi iartă-mă de judecata Ta cea dreaptă!”

Că nu știi când lumina vieții tale apune
și nu o să iei nimic cu tine în veșnicie.
Doar multe fapte rele și puține bune
(cele din urmă, înmulțite fiind cu o mie!)

17.11.2016