Nu ți-am mai spus de mult că te iubesc
și nu mai știu dacă ți-am spus vreodat’
că încă nu pot crede și că îți mulțumesc
că m-ai ales pe mine, ca să-ți fiu bărbat!
„Nu te merit!” spun, uitându-mă înapoi;
cel câștigat în căsnicia noastră-s eu!
Ai suferit adesea și ai muncit cât doi
și ai rămas cu mine, la bine și la greu!
Călătoria noastră este pe sfârșite,
de aceea, până pot, aș vrea să-ți mulțumesc,
de clipele împreună, atât de fericite,
și să-ți mai spun odată: Te iubesc!
25.05.2020
Observ cu îngrijorare ca ne scindăm și mai tare din cauza așa zisei „pandemii”; există oameni care cred toate bazaconiile, ce se dau zilnic pe sticlă și alții care nu mai cred nimic nici măcar în existenta unui virus care produce o gripă și nici în faptul că din gripă se moare!
Aș vrea să spun că la mijloc e o mare de oameni care stiu aduna 1+1 si pot ajunge la rezultatul de aproximativ 2, dar nu este așa! Incepem să fim extremiști și nu-i de mirare căci minciuna nu poate duce la un lucru bun!
Vă rog faceți un efort de gândire!
Nu doare!
Nu există minuni mari și minuni mici, o minune este o minune indiferent cum o considrăm noi! Asta in cazul in care suntem capabili să o remarcăm, sa fim contrariați de faptul ca dintr-o dată toate legile universului, toate reperele noastre sunt fără valoare! Cei mai mulți rămân insensibili la aceste evenimente excepționale chiar dacă li se întâmplă lor! Undeva în cap îmi sună ” ochi au și nu văd….” dar asta e altă poveste!
Azi m-am gândit să vă povestesc despre o minune „mare” desi presupun că majoritatea dintre voi fie mă vor considera nebun, fie mincinos, sau in cel mai bun caz vor trece peste relatarea mea ca și cum nu au auzit-o!
Era vara lui 1988 si lucram cu un grup de băieti din sat la „lopătatul” orzului proaspăt secerat, un fel de uscare/vânturare manuală a lui cu tehnologia existentă in IAS: lopata!
Printre acesti băieți era unul Erwin de vreo 15-16 ani, nu foarte inteligent, dar câtă inteligență iti trebuia sa arunci orzul dintr-o parte în alta cu lopata?
Erwin nu era inteligent însă extrem de rapid, atât de rapid încât a reusit sa fie prins între o remorcă staționată si remorca plină cu grâu nou sosită! Spre „norocul” lui tractoristul l-a văzut și a oprit tractorul/ remorca înainte sa-l facă bucătele, pe Erwin al nostru!
Am incercat să-l scoatem de acolo fără să reușim și în disperare toti cei 4 am incercat să ridicam bena remorcii! Desigur daca nu era disperarea nu ne venea o astfel de idee, bena goala are cel puțin o tonă, iar cu orz in ea vreo trei-patru tone!
Am ridicat-o câțiva centimetrii cat sa-i scape pieptul dintre remorci si sa ramână….capul!
Nea Gore a văzut lânga el un trunchi de copac pe care la fixat sub benă! Ca se potrivea exact înălțimea nu am avut atunci timp sa ne mirăm!
Am mai ridicat inca odata cele 3 tone si Erwin a scapat rămânând jos nemișcat!
După ce l-am adus in simțiri primul lucru care l-a făcut a fost ultimul ce ii rămăsese in cap înainte să leșine: să fugă!
(Ca fapt divers unora le este scris de ce moarte vor fi dusi la el avea sa fie o moarte „motorizată”! După ce anul următor s-a culcat sub un tractor, la amiază, de unde a scăpat de putin, a fost ucis peste câțiva ani de o masină pe o șosea din Germania! Dumnezeu să-l ierte!)
Mai frapant decât faptul ca fiecare dintre noi a ridicat aproape o tonă a fost ca nimeni, înafară de mine, nu a fost contrariat de lucru acesta de parca ar fi fost cel mai normal lucru din lume!
„Omul trebuia salvat si am făcut-o!”
Nici după ani de zile nu i s-a parut nimănui din cei 3 ceva deosebit!
20.10.2020
va urma….
„Facă-se voia Ta
precum în cer așa și pe pământ!”
Desigur „voia Sa” nu se face nici de la sine si nici Dumnezeu nu o va impune, nu că nu ar putea, ci aceasta trebuie facută de noi toți!
Prin noi toți înteleg in primul rând ortodocșii indiferent cât de puțini am mai rămas! Și Sodoma sau Gomora ar fi fost salvate pentru câtiva drepti, deci nu numarul e important ci calitatea!
Dar suntem noi drepți?
Facem noi voia lui Dumnezeu?
E clar că nici pe departe!
Este oare voia lui Dumnezeu să urmăm minciuna când El este Adevărul?
Este oare voia lui Dumnezeu să ne îngrijim de trupuri, când El ne întreabă „ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? „
Este oare voia Domnului sa ascultăm când puterea ne ține departe de credința știind că El a spus: „Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”?
Dacă dorim să salvăm pământul asta devenit tot o Sodomă si Gomoră, e timpul să renunțăm la resemnarea generală si să aplecăm genunchii la rugăciune! E vremea sa mărturisim Adevărul prin manifestarea credinței noastre, indiferent de problemele pe care mărturisirea noastră le aduce! Și le va aduce!
Sigur frumos ar fi ca să urmăm un preot, un arhiereu, un patriarh, dar dacă ei nu vor să mărturisească, daca ei nu vor să-si mântuiască sufletul, daca ei nu au iubire de aproape, nu ne mai rămâne decât sa o facem …fără ei! La urma urmei la Judecată tot singuri cu faptele noastre mergem, nu urmând pe cineva!
18.10.2020
