Vrabie cu … morvă!

20181212_144650

Răutatea mea din fire
galbenă și lipicioasă
dintr-o dată cu grăbire
caută afar’ să iasă!

Prin nas curge neîncetat,
dureroase rani lăsând;
creierii cred i-am suflat,
sinusurile sunt la rând!

Apoi iasă când tușesc,
cantități de speriat!
Nu știu cum de reușesc,
să nu mor … asfixiat!

Pleoapele îmi sunt lipite,
de ceva galben maro!
cu privirile mijite
arăt ca … Marlin Monroe!

Cred ca-i boala de măgar,
câteodată sunt, nu-i vorbă,
cum am luat-o n-am habar!
Prima vrabie cu morvă!

12.12.2018

La mulți ani iubirea mea!

 

La mulți ani iubirea mea!
Dumnezeu
să te-ocrotească,
fericire să îți dea,
de cel rău,
să te păzească !
Să îmbătrânești frumos,
să rămâi doar dăruire,
să te-apropii de Hristos,
să nu uiți de mântuire!

Prin aceasta… poezie (?)
vreau ca să-îți mulțumesc,
că reziști să-mi fi soție
şi să-ți spun că:

TE IUBESC !

Ioan 😉
25.10.2016

Comunicat de presă (de la vrabia a bătrână)

20181016_084609

Holla!

Sunt plecat peste mări și țări pentru două săptămâni, mai plecat decât de obicei, ca eu oricum trăiesc…plecat. Aicea unde sunt acum, e un cuib minunat, dacă facem abstracție de țânțari și de internetul care se târă când totuși nu-i țeapăn de tot! Ca atare imi este de la greu până la imposibil, în general, să raspund la mesaje sau să intru pe articolele noi. (Ca de ale mele nu scăpați oricum fiindcă am avut grije să le programez până in decembrie.) Ce vreau sa spun e că nu am murit si daca vrea Dumnezeu, ceea ce mai lasă țânțarii din mine….se reântoarce!