Aș vrea….

bear-2079672_960_720

Aș vrea să dorm o lună neîntors
sa mă trezesc mustind de energie
în lume între timp să am un rost
și viața să nu-mi fie o … tragedie!

As vrea să dorm o lună nemișcat
să mă trezesc cuprins de fericire
de lume între timp chiar acceptat
și viața să nu-mi fie o … amăgire!

Aș vrea să dorm o lună orișicum
să mă trezesc pleznind de sănătate
iar lumea între timp să-o regăsesc pe drum
și viața să nu-mi pară o … greutate!

Aș vrea să dorm o lună liniștit
să mă trezesc simțindu-mi capul clar
de lume între timp să fiu iubit
și viața să nu-mi fie un … coșmar!

Aș vrea să dorm o lună întreagă
sa mă trezesc ușor ca într-un vis
iar lumea între timp să mă înțeleagă
și viața să nu-mi fie un …catharsis!

7.09.2019

Constantinescu, Divertis și ardelenii

divertis

Am văzut ca povestirea mea anterioară despre Gyuri a avut mare ecou asa ca va mai povestesc una care are oarecum legatură cu el.
După studenție am fost repartizat intr-o comună, a venit „revoluția”, am emigrat și in tot timpul acesta am pierdut legătura.
Au trecut ani si cândva am ajuns la Neptun in concediu. In perioada aceea Divertis dădea un spectacol la Grădina de vară la care desigur am mers si noi ( eu, sotia, fica-mea și mama).
Spectacolul a fost grozav, dupa terminarea lui sotia a insistat sa merg sa-l salut pe Gyuri. Eu m-am cam codit, trecuseră mulți ani, el intre timp era o vedetă cunoscută in Romania, imi era frică sa nu se și comporte ca una. Preferam mai bine sa nu-l întâlnesc decât să mă dezamăgească ca om!
Cine o cunoaste pe nevasta-mea stie insă ca daca isi pune ceva in cap nu mai ai șanse să scapi! Am plecat in culise să-l întâlnesc pe prietenul meu Gyuri cu teama ca din seara aceea o să fie „fostul meu prieten” ,ca multi alții.
Sotia a rămas in amfiteatru, moment în care președintele Constantinescu a trecut pe lângă ea îndreptându-se spre ieșire.
In spectacolul care avusese loc, fusese trecut prin ciur si dârmol dar omul întelegea de glumă (spre deosebire de Iliescu pe care Divertis-ul il deranja)!
Crezând ca este actorul care îl interpreta pe presedinte ( Doru Antonesi) s-a dus si i-a dat mâna și la felicitat pentru interpretarea deosebită! Omul a râs si i-a răspuns ca l-a felicitat si el pe actor!
Nevasta-mea era insă așa de entuziasmată încât nu l-a auzit și a continuat cu elogiile in timp ce mama săraca ii tot șoptea: ” Este chiar el! Este chiar el!” Cea mai grozavă dintre neveste a inteles (ca de obicei) cum a dorit ea!
Episodul a fost atât de hilar încât stiu că Gyuri l-a povestit de multe ori, chiar pe scenă.
Iar întâlnirea mea cu el?
Nici-un fel de aere de vedete, aceeasi bucurie, aceeasi om de parcă ne întâlneam tineri in curtea internatului din Agnita, flămânzi dar fericiti!
Am reînviat legătura, eu nu am mai ajuns la București niciodată, dar trecea el pe la noi când isi vizita fratele…..

Piesa cântată o singură dată

20190808_102848

Aurelia AlbAtros  mi-a adus aminte de prietenul meu Ioan Gyuri Pascu. Dumnezeu sa-l ierte!
M-am gândit sa va povestesc astăzi o amintire cu el.
Era prin 1977 iar eu, printr-o întâmplare nefericită, ajunsesem elev la Liceul din Agnita.

Pentru ca aveam voce și ureche muzicală , nu știu exact care din ele este, am ajuns destul de repede să cânt cu Gyuri, seară de seară fetelor de la căminul liceului. Usor, usor intre noi s-a legat o prietenie care a durat chiar daca dupa studenția facuta împreună in Cluj ne-am vazut extrem de rar.
Aveam 17 si m-am îndrăgostit nebunește de cea care avea sa-mi devină, de atunci, soție.
Pe vremea socialismului însa nu aveai voie sa te îndrăgostești! Ținutul de mână însemna călcare a moralei socialiste, iar un sărut era un act de mare trădare națională!
Nu o mai lungesc, aveam din cauza aceasta mari probleme cu pedagogul de la cămin si cu directorul liceului.

Faptul ca nu eram exmatriculat se datora profesoarele de româna si de specialitate ( care avea cele mai multe ore cu noi) susținătoarele mele in consiliu profesoral, în care saptamână de săptămâna, eu eram subiect de dezbatere.
A venit ziua unei mari serbări scolare in care trebuia să cânt împreună cu Gyuri si Sorin (alt prieten plecat prea devreme dintre noi) câteva piese pe scena.
Nu puteam sa pierd ocazia sa plătesc înapoi directorului, asa ca am scris un Acrostih pentru sotie, in care ii mărturiseam ca o iubesc.  Gyuri a compus muzica si s-a oferit să-l cânte in fața tuturor.
Sigur risca să zboare din liceu, odata cu mine, dar asa era Gyuri; gata oricand sa te ajute, cu orice risc!
A mers mai departe decât atât; pe scena a prezentat singur piesa ca fiind un Acrostih scris de mine, pentru o colegă dragă mie!
Agnita este/era un orașel foarte mic unde fiecare cunoaște pe fiecare, asa ca toata lumea stia povestea sibianului indrăgostit și ce probleme implica treaba asta.
S-a făcut pentru o clipă o liniște mormântală după care colegii si-au dat drumul!
Piesa a avut mare succes la colegi, la profesoara de română, nu si la director! Am scăpat basma curată toți fiindca ori nu știa ce este un acrostih, ori a pierdut firul, ori (cred eu) în spatele  directorului comunist, se ascundea un om ca noi toți!

8.08.2019

Două zile

istockphoto-163922500-612x612

Două zile și nopţi trei
Mai sunt încă între noi
Două zile, doi ani grei
Iar o noapte, încă doi!
Ore sunt cam șaptzecidouă
Astea-s în minute deci:
Patru mii trei sute două
Iar în clipe ori 60!
Le ţin socoteala în gând
Altfel uită să mai plece
Uite, până am scris un rând
Clipe s-au mai dus vreo 10
Mai am 6507
Strofe încă să îţi scriu,
Până trec de-a treia noapte
Şi în braţe o să te ţiu.
Şi-aş putea să reuşesc
Dar nu pot a înţelege
De ce naiba se chitesc
Bucătarii să mă lege?
Nu ştiu ce vor să îmbrac
Nu pricep pe cine mută
Dar acum e tot un drac
Am în minte prima sută!

cândva prin 1984

Familiile mele

6bc116cec610ed3001bee413806f6151

A mea familie în trecut,
sunt rădăcinile de pom,
pământul din care sunt născut
și am crescut, cât sunt, ca om!

Familia aceasta din prezent,
coroană din frunze si din flori.
E trunchiul spre cer ascendent,
dorința de-a urca până la nori!

Familia mea din viitor,
rodu-mi căzut iar pe pământ.
Acela care când mă usc și mor,
va crește pom, cum și eu sunt!

Familia mea din veșnicie,
e aceea care numele mi-a pus,
m-a ocrotit de foc, furtuni, urgie,
sunt grădinarii lui Iisus!

20.04.2019

Nimic ascuns

 

Nu vreau să par ce nu-sunt,
nici să ajung ce n-am ajuns;
e târziu, sunt om cărunt,
n-am nimica de ascuns!

Nu țin să fiu luat in seamă,
nu mai am vre-un țel propus,
nu-mi mai este de loc teamă,
n-am nimic să țin ascuns!

Nu mă atacă defăimarea,
nu contest ce nu am spus,
nu mă sperie uitarea,
nu-i nimica de ascuns!

Nu-mi doresc nici nemurirea
cat a fost, a fost deajuns!
Să dispar cu amintirea
in pământ, când sunt ascuns!

27.05.2019