Familiile mele

6bc116cec610ed3001bee413806f6151

A mea familie în trecut,
sunt rădăcinile de pom,
pământul din care sunt născut
și am crescut, cât sunt, ca om!

Familia aceasta din prezent,
coroană din frunze si din flori.
E trunchiul spre cer ascendent,
dorința de-a urca până la nori!

Familia mea din viitor,
rodu-mi căzut iar pe pământ.
Acela care când mă usc și mor,
va crește pom, cum și eu sunt!

Familia mea din veșnicie,
e aceea care numele mi-a pus,
m-a ocrotit de foc, furtuni, urgie,
sunt grădinarii lui Iisus!

20.04.2019

Nimic ascuns

 

Nu vreau să par ce nu-sunt,
nici să ajung ce n-am ajuns;
e târziu, sunt om cărunt,
n-am nimica de ascuns!

Nu țin să fiu luat in seamă,
nu mai am vre-un țel propus,
nu-mi mai este de loc teamă,
n-am nimic să țin ascuns!

Nu mă atacă defăimarea,
nu contest ce nu am spus,
nu mă sperie uitarea,
nu-i nimica de ascuns!

Nu-mi doresc nici nemurirea
cat a fost, a fost deajuns!
Să dispar cu amintirea
in pământ, când sunt ascuns!

27.05.2019

Ce mă bucură?

 

Mă bucură cu mult mai mult
când versul meu aduce mângâiere,
decât imaginea ” e totuși cult”,
renumele, sau altfel de „avere”!

Mă bucură de pot să te trezesc,
când te întreb de drumul drept,
mai mult ca like-uri să primesc,
sau laude, la versu-mi „întelept”!

Mă bucură când sunt chiar înjurat,
nu mă rănesc adănc ateele jigniri,
mă bucură știind c-am deranjat
mai mult decât un potop de mulțumiri!

Mă bucur cel mai mult de întâlnesc
oameni ce cred, gândesc ca mine….
Mă bucur Doamne să Te regăsesc
oriunde și oricând și în oricine!

23.05.2019

Pescar bătrân

early-morning-sunrise-reflection-mist-fog-rise-flow-river-water_vym9wnm__F0000.png

În zorii zilei
un pescar,
adus ușor de spate parcă,
pe balta dintre dealuri iar
norocul și-l încearcă.
Un biet pescar,
trist și bătân,
îi poți citi pe față
că multe zile nu-i rămân,
din necăjita-i viață.
Dispare-ncet
in trestii,
pe tăcute,
intrând ca într-un mormânt!
Urme de pași
rămân în spate,
în reavănul pământ.
Din baltă
ceața se ridică…
Raze de soare
strălucesc din nor,
o adiere
oglinda apei strică,
iar trestia se-nclină
și freamătă ușor.
Și-n timp
ce balta ca din moarte
la viață se trezește,
un biet pescar
în trestii, nu departe,
spre veșnicie
cu un oftat
…pornește.

29. martie 2014