Impresii din călătoriile mele
Zbor acasa la părinți,
plec bătrân ajung copil,
mai albit, mai fără dinți,
obosit, bolnav, umil….
Mama tot copil mă vede,
m-ar purta săraca în spate,
nu îi vine parcă a crede,
că de mult nu se mai poate!
Tot copil și pentru tata,
tot acela „doar probleme”,
și-îl vad mereu că-i gata
să mă întrebe, dar se teme!
Soră-mea fiindcă-i geloasă
ne va bășcăli un pic:
„Puiul nostru-întors acasă-
de mulți ani este…bunic!
10.04.2019
Văd că toți fac o retrospectiva a anului care in cateva ore si-a terminat mandatul. Dacă asa e obiceiul locului m-am gandit sa va plictisesc si eu cu anul meu.
L-am inceput in munți în Allgäu si il termin tot in munți, în Pădurea Neagră. Diferenta ca atunci era zăpadă acum doar gheață și ceață (că tot rimează)!
L-am inceput in aceeasi firmă in care il termin, cu același salariu si același sef de nimic, cu speranta atunci si acum, ca mai rezista firma pana in 1.11.2021.
Mi-am îndeplinit visul de o viață sa prind un Marlin în Caraibe.
In rest nimic nou ce nu am trăit și acum un an. Mai mulți cititori (aparent.. ca unii dau 10 likuri intr-o jumătate de minut) pe blog si câțiva care imi plac sa-i citesc, altii ca oameni…. mult talent in neamul asta al nostru. Ca de obicei mi-am facut câțiva dușmani. Desigur din vina mea: nu știu sa tac ba mai mult îmi susțin punctul meu de vedere.
In încheiere va doresc un an mai bun ca asta muribundul „cu realizari in toate domenili de activitate” si tradiționalul „La mulți ani!”
(Se poate scanda „Sperling! Sperling! Sperling!”)
La Multi Ani Binecuvântați la toți românii de pretutindeni vă dorim din Pădurea Neagră !
Familia Sperling!
(Aveam de gând să trimit urările pe Dunăre în jos, dar nu știu daca mai ajungeau la timp!)
Cel mai vechi vis al meu a fost sa prind un pește spadă.
Vinovat de treaba asta a fost un domn numit Hemingway. M-a nenorocit Hemingway asta!Fără sa-mi dau seama l-am copiat tot timpul! Am băut rom ca si el, am fumat pipă ca și el, mai trebuia sa prind un marin mare prin Caraibe ….toate din cauza lui!
Numa un glonț în cap n-am de gând să îmi trag că de premiile Pulitzer, Nobel nici nu poate fi vorba!
Ce simplu ar fi fost sa fi trăit si el în Ardeal sa bea vin si sa prindă crapi!
Mă rog, dupa aproape 50 de ani, visul vieții mele, s-a implinit!
Marlinul meu nu-i nici pe departe asa mare ca a lui, dar nici eu nu-s nici pe departe Hemingway !
Povestea asta nu-i doar motiv sa „ma dau mare” cu captura mea, dar am ajuns la 4 concluzii care pot fi de folos celor a căror vise sunt încă…vise!
Pe scurt: anul acesta, la aproape 60 de ani, am ajuns in Caraibe si am profitat de ocazie ca sa imi îndeplinesc visul.
In prima încercare nu am reușit, deși am fost pe un vas profesionist, numai cu barbati, pescari și totul a fost perfect organizat.
Am reusit la a doua incercare, deși erau numai amatori, de la pescari la echipaj, plus 4 femei, iar vasul doar se dorea a fi conceput pentru pescuit!
Acum când bucuria unui vis implinit s-a mai estompat, concluziile pentru „incă visatori”:
1. Orice vis poate deveni realitate chiar dacă pare de domeniul absurdului!
Acum 50 de ani, copil fiind, Caraibele păreau mai aproape decât au devenit de-a lungul vietii și asta în ciuda socialismului ermetic ceaușist, apoi a capitalismului care te stoarce fizic si material ca pe o lămâie!
2. Dumnezeu poate să împlinească visele oricând, dar mai ales atunci cand împlinirea lor pare imposibilă!
3. Lucrurile care par să te dezavantajele se pot întoarce în favoarea ta!
Doua dintre femei nu puteau scoate peștii prea mari (mici nu prea au venit!) și eu eram „inlocuitorul”. Celelalte două nu au pescuit asa ca din 7 pescari am rămas doar 3!
Ca sa închiriez o barca de pescuit pentru 3 trebuie sa scoti multe sute de euro din buzunare pe care mai întâi trebuie sa le ai(sutele nu buzunarele, de fapt și ăstea)!
Tot ce ai nevoie pentru a trăi un vis este:
Să nădăjduiești ca el se va împlini odată și
sa crezi cu tărie că Dumnezeu poate sa-ti dea orice, oricând!
Dacă totuși nu ți se va împlini vreodată visul….
4. Este mai ușor de trăit visând, decat fără vise!
9.11.2018
Un zbor agitat
astăzi am avut;
ne-a cam scuturat
de la început!
Esti ca în căruță,
pe drum pietruit.
Airbusteleguță,
trebuia numit!
Să sperăm măcar
că la aterizare,
Airbus este iar,
ce poate să zboare!
Am ratat aterizarea
și am decolat din nou!
(alt Airbus ne luase calea)
Nu prea doarme ăla Rău!
15.04.2018
zbor Tessalonik-Stuttgart
Am plecat de acasa cu o mașină japoneză, la un aeroport german, de unde am luat un avion franco-hisapano-germano….-american a unei companii ungare, care sa ne ducă în Romania! Să mai zică cineva că-s anti-globalist!
Am plecat din vreme pentru ca pâna la aeroport sunt vreo 180 de Km, dintre care cam 100 cu șantiere. Nemții au dat de bani, sau au alt motiv pentru care s-au apucat anul acesta sa repare toate drumurile, concomitent și asta în perioada concediilor, când Germania e tranzitată de restul europenilor.
In ciuda tuturor prognozele, a începerii vacanței în landul meu și cel vecin, a caniculei, am ajuns în doua ore la aeroport, adica cu 4 înainte de decolare!!!
Ei dacă mai aveam atât timp mi-am zis sa fac check-in-ul online.
Am introdus toate datele mele și a fetelor începând cu nașterea si terminand cu numarul de pantofi, în formularul online, cu o grămadă de nașteri la adresa ungurilor și a koreienilor care au făcut celularul cu tastele asa mici!
Când am terminat mi s-a cerut să printez totul fără o altă posibilitate de a arăta că am făcut check-in-ul!
Celularul fiind nou am reusit sa nu-l fac intarzie in podeaua aeroportului! Pai de unde imprimantă într-un aeroport minuscul invadat de muște și miros de balegă?
M-am așezat la coadă, mai bine zis am deschis așezatul la coadă, mirat ca în mai 60 de ani de viață am ajuns si eu să fiu primul!
Când s-au deschis ghișeele, am fost trimis la plimbare! Nu eam încă in sistem. Nu m-am mirat că nu am fost niciodată integrat în vreun sistem de ce aș fi fost acum?!
M-am reașezat din nou la coada de vreo 200 de persoane, sperând că până in momentul în care ajung la ghișeu să fiu si eu integrat.
N am fost!
Imi lipsea check-in-ul.
Mi l-au facut ei pentru un preț modic echivalent cu încă un bilet de călătorie cu bagaje cu tot! Toata economia facută prin alegere unui alt aeroport decât cel din spatele curții, s-a dus pe Tisa!
Dar pentru banii ăștia am avut avantajul de a primi 4 locuri risipite prin tot avionul! Ne-am regrupat în avion pentru ca erau părinți care doreau să stea lângă copilul lor sugar,sau proaspeți îndrăgostiți sparați de o colaborare germano-ungara de toata boiaua!
Ne-am regrupat după o oră și ceva de cozi pe scări în sus și în jos, după controale repetate și dupa o saună comună bulgaro-serbo-română facută cu hainele pe noi impeuna cu pasagerii la alte două avioane pe un spațiu de cațiva metri. Găinile in bateri o duc într-un lux nebun!Nouă ne fost mai ușor ca la alții, pentru că a trebuit să predam bagajul de mână la cală, având voie să păstrăm aparatul de fotografiat și poșetele. Alții l-au purtat cu ei prin labirintul de scări și în saună, iar înainte de urcarea in avion le-au predat sau nu, după cum doreau. Asta după ce au reușit, sau nu, să introducă în aceste bagaje poșetele, camerele, ca deh, ei nu aveau voie cu două bagaje!
Nu am înțeles după ce sistem se face trierea și nici nu cred ca e posibilă o astfel de înțelegere.
Ajunși la destinație am stat din nou la coadă să ne verifice dacă suntem tot cei care ne-am suit în avion, sau cineva ne-a schimbat în timpul zborului cu niște emigranți sătui de vest și doritori de sistem social românesc!
Eram tot noi!
La întoarcere am făcut check-in-ul online, am printat mișcarea și am cântărit bagajele la gram.
Nu a ajutat cu nimic!
De data asta, prietenia romano-ungară a hotărât că trebuie să luam bagajele de mână cu noi!
Ca atare am rămas fără vin, pălincă și fica-mea fără geamul de maceșe de la bunică-sa!
Am înțeles că sunt o grămadă de teroriști care dau de băut piloților, în speranta că aceștia încurcă decolarea cu aterizarea. Ce n-am ințeles e de ce am putut lua toate spray-urile, parfumurile, lacul de unghii, diluantul, forfecuțele, pilele, cu noi?
Sigur, nu face nimeni manichiura la piloți iar stewardesele și o fac singure, dar mie ca nespecialist, acetona mi se pare mai periculoasă decât vinul, foarfeca decât gemul!
Camera mea Nikon le-a fost suspecta și la nemți și la români.
Primii au controlat-o cu teste anti-explozive și probabil stupefiante, ceilalți au scos-o din geanta ei și au desfacut-o în părțile componente, după care i-au mai facut o radiografie, în timp ce eu desculț, îmi țineam nădragii cu o mână!
Sau poate eu sunt suspectul? Am o mutră de măcelar halal, multă lume mi se adresează în limbi guturale din care înțeleg doar că vor salam Alecu!
Ajunși în Germania am stat din nou la coadă de verificare a posibilității schimbării persoanei in timpul zborului, aproape la fel de mult cât de mult a durat zborul.
In ultimii ani au intrat 1, 5 milioane de emigranți, majoritatea din Afganistan și/sau alte țări cu aspiranți la un rai-bordel, fără acte, in țară,dar marea problema se pare nu sunt ei, ci românii, bulgarii, sarbaii cu acte în regula!
Ce am învățat?
1.Dacă în landul Baden Würtenberg am intrat in EU, asta nu înseamnă că am intrat si pentru cei din Bayern!
2.Low-cost nu înseamna mai ieftin!
3.Pericolul cel mai mare în aviație este țuica, vinul, geamul de maceșe și camera Nikon.
4. Se intra foarte greu în EU dacă ai acte!
5. Wizzair este o greșală! De altfel numele corect este *WitzAir.
*Witz (germ.)= glumă (din păcate una proastă!)
30.07.2018
