Cap.1
Și-are zboru legănatu, la!
O călatorie in România este o aventură iar daca o fac eu este o aventură tragico-comică!
Mi-am rezervat biletul la Tarom din ianuarie, in 24 aprilie au catadixit sa ma anunte ca ei numai zboară! Asta pe la ora 21, de către o domnișoară foarte revoltată ca „nu a dat de mine” in toate aceste luni!
Mi-au oferit o calatorie in schimb cu Lufthansa, cu escală la München, cu care de nevoie a trebuit sa fiu de acord. Unde mai puteam eu sa gasesc bilete spre Romania inainte de Pasti? Altii au ajuns la SIbiu pe ruta Stuttgart, Strasburg, Wiena! Un mizilic!
A inceput comedia.
A doua zi urma sa mi se confirme calatoria telefonic la ora 14 (ora aleasa de ei)
Bineinteles nu a sunat nimeni nici atunci nici mai tarziu! Am intrat pe contul meu pe net unde numarul meu de celular era trecut gresit. Interesanta tehnica de azi care reuseste sa sune la numarul corect si daca il formezi gresit!
Mi-a venit rezervarea fara bagaj! Dupa ore intregi de stat cu telefonul la ureche, dupa ce am invatat melodia aceea idioata preserata cu hârșăieli si pocnituri, dupa ce m-au aruncat afara din linie de fiecare data cand se parea ca a devenit disponibil cineva la capatul celuilalt al firului, mi-a raspuns într-un târziu o alta domnișoara trezită de insistenta mea….din somn!
A luat legatura cu Taromul si mi-a venit pe loc confirmarea ca am voie cu bagaj.
Numai incolo!
Desigur domnișoara, Simona, se culcase intre timp si cum știam ca doarme greu n-am mai îndraznit sa o deranjez!
Am inceput sa le scriu sa-i intreb daca-s handicapati sa le urez sa-i ajute si pe ei Dumnezeu cum ma ajuta ei pe mine!
A funcționat! Simona sau colega ei mai trează, m-a sunat a doua zi revoltata sa ma intrebe „care e problema mea!?”
Cam nici-una inafara ca nu sunt sigur daca zbor, cu cine, incotro, si cu ce bagaje!
M-a asigurat ca e totul ok, numai ca sunt eu prea prost sa inteleg, chiar daca zbor de 30 de ani in toate direcțiile!
Am inchis fiind amandoi convinsi ca discutia cu celălalt este fara speranta, cam ca intre Dragnea si Johannis!
In ziua plecării am reusit sa-mi fac check in-ul la Lufthansa. Acum sunt sigur ca plec! Cu bagaje!
Am plecat cu intarziere din Stutgart asa incat am stat tot drumul incordati (mai sunt si alti romani) la gandul ca nu prindem legatura in München! Norocul ca zburam cu un Bombardier mic, care ne scutura de parca am fi cu caruța pe drumurile lui Băsescu dupa 3 luni de la asfaltare și ne mai trece încordarea!
De cand am plecat de acasa au schimbat o data poarta de îmbarcare in München! Daca o mai schimba si in timpul zborului cand nu avem internet sa stam pe faza…..pierdem avionul sigur!
Cu bagajul de cala am deja un sentiment ciudat!
Pana am scris randurile despre primul zbor am si ajuns la Munchen!
Nu, nu zburam asa repede dar efectiv este greu sa nimeresc tastele in caruța asta zburătoare!
15 minute sa trecem de controlul pașapoartelor si sa ajungem intr-o alta aripa a aeroportului situată la vreo (simtiti) 5 km!
Cine nu a vazut romani alergând ca descreierații indiferent de varsta, greutate, bagaje sa vina in aeroportul din Munchen!
Ar fi o idee si pentru selectionerii de atletism!
Din discutiile cu alti colegi de calatorie e tot timpul asa si bătaia de joc cu portile e standard indiferent ce destinație e in Romania!
Da, au schimbat-o iar ! Si ce e mai interesant au schimbat-o la mine din 37 in 41 si iar in 37 la altii au ales varianta 41-37-37-41!
Ca sa fie treaba oablă viteii care nimereau la poarta buna erau imbarcati, celor la poarta rea li se spunea sa astepte acolo linistiti! Probabil Ziua de apoi!
Dupa cat de plin a fost a doua căruță Bombadier se poate ca au dat mai multe bilete decat locuri!
Concluzia: am reusit sa distrugem ordinea germana si cu putin efort aliniem tot occidentul la nivelul nostru!
Dupa un zbor cu hârtoape fiind unu noaptea birjarul s-a gândit ca suntem prea somnurosi sa poata sa ne de drumul asa prin tară.
Asa ca a aterizat dând cu Bombardierul de pământ si a tras de frâna de mână cam de pomană, deja ma vedeam dandu-ma jos prin centrul Sibiului!
Dar totul e bine când se termină cu bine în cazul meu a fost polițistul de la granița care bag seamă se îndrăgostise de mine că m-a sorbit minute intregi din ochi! Trebuie neapărat sa-mi lărgesc verghieta si sa o port iar!
