Ultimul tren

depositphotos_126521644-stock-photo-train-station-at-night

Iată-mă ajuns în gară,
după un drum fără sfârșit!
Aștept trenul să apară
trist, tăcut și obosit!

Mă îndrept înspre apus
n-am deloc bagaj cu mine,
iar bilet am luat doar dus,
pentru primul tren ce vine!

In vagon e plin de lume;
bătrâni si bolnavi sunt mulți!
Nimenea nimic nu spune,
pare un tren de oameni muți!

Ne adâncim tăcuți in noapte
ca intr-un prelung tunel
cineva părând că bate
în vagon cuie de oțel!

Ne oprim! Ultima oară…
Drumul nostru s-a sfârsit!
Nimeni însa nu coboară,
toți adânc au adormit!

Un-tren-en-la-noche

25.06.2019

La pescuit

20190605_135634

Sunt pe balta. Încordat…
Soarele mă bate în cap!
Sunt sloios și transpirat
și nu mușcă nici un crap!

Nici o frunză nu se mișcă,
nici un nor nu ne umbrește,
doar țânțarii ne mai pișcă
și nu mușcă…nici un pește!

Schimb momeala. Apoi locul.
Le dau boillies, un sac plin;
doar se schimbă si norocul!
Orice fac…crapii nu vin!

Beau o bere. Și-încă una.
Și precum un cal transpir!
Mușcături nu-am nici-una;
crapii mei…nu trag de fir!

Vine noaptea. Ne culcăm.
După o oră, când dorm tun,
sună alarma! Alergăm!
Agățat am un… morun!

Doi metri de împotriveală
și o jumate de chintal!
Întuneric ca din smoală
șanse mici sa-l scoți pe mal!

„Fir subtire! Și învechit!
Mulinete chinezești!
Chiar nimic nu-i potrivit
greu v-a fi să reusești!”

După cam juma de oră
l-am învins! Am reușit!
Îi dau roată ca la horă,
sar și strig ca un tâmpit!

Il pozez ca pe-un trofeu
si-l lasam liber să înoate.
Multumesc lui Dumnezeu
pentru el și pentru toate!

02.06.2019
Knetzgau

De PAȘTI în ROMÂNIA

Cap.3

O ieșire la…..Cazane

Am folosit zilele liber „sa ieșim putin”. Aceasta a fost exprimarea sorei mele idee cu care am fost de acord presupunând ca ieșim undeva lângă Sibiu (ea având un rău de călatorie exacerbat care nu o lasă sa meargă nici la cumpărături cu masina)
Putinul s-a dovedit a fi trei zile iar ieșitul a fost la…..Cazanele Dunării!
Primele opriri au fost la Mânăstirea Lainici
20190430_123629
apoi la Tismana

20190430_144828

dupa care am mers fara intrerupere pana la Dubova
Locatia Vila Camelia a fost de vis (inafara) cu deschidere in Cazanele Mici.

20190502_172444

Înăuntru mobilat spartanic și in afara scaunui lipsa cu strictul nesesar … și atat! Patul foarte jos cu pericolul sa-ti rupi șira spinării în fiecare seară. Nu am pățit-o în pat dar aproape am pățit- o în salupa luată ca fraierii din Orșova ca sa vizităm cele câteva atracții turistice. Spun ca fraierii ca puteam face treaba asta de la jumătatea distantei, de la statuia lui Decebal
20190502_133557
din apropierea mânăstirii ecumenice Mraconia
20190503_094200
20190502_054834
cine este Albert Rauh asta nu știu ce stiu e ca pe mine nu m-a ocrotit si ca nu avea ce cauta pe fresca unei biserici ortodoxe! Ma indoiesc ca in Domul din Vatican e vreun preot roman zugrăvit sa nu mai vorbim de titulatura pompoasa!
Am mai vizitat Mânăstirea Sf Ana superba ca asezare și constructie, unde doua măicuțe cântau îngerește de-a dreptul!
Turbinele de la Porțile de fier nu le-am putut vizita ca se stricase liftul! Am incercat pe la sârbi dar astia nu ofereau posibilitatea !
Ca încununare a zilelor la vama mi s-a spus ca nu am verificarea tehnica si daca domnul grănicer n-ar avea mila de noi ne-ar lasa pedestrasi!
Cam cine credeti ca a condus ca mielul pâna acasa?
O ultima imagine a Cazanelor in ceață

20190503_084111

De PAȘTI în România

Cap.3

Întâmplarea nu „face” nimic niciodată! Cum ar putea?

Cel mai bun prieten al mamei mele am fost, sunt incă, eu! De mic copil ne-am înțeles dintr-o jumatate de privire, am gustat aceleasi glume, amandoi am devorat romane si am fost mari cinefili….
A venit insa ziua când eu am emigrat si niciunul dintre noi nu si-a putut gasi „înlocuitor”! Telefoanele, vizitele anuale, nu au putut înlocui prietenul cel mai bun, asa ca mama s-a apucat să vorbeasca singura!
În scris și în rime….
Caietele au inceput sa se adune si candva a cerut parerea unor cunoscuti daca aceste poezii ale ei au vreo oarecare valoare. Parerile au fost împărțite asa ca a continuat sa scrie  pe măsura ce se umpleau caietele ajungeau in pod.
Cândva un nou preot venit in parohie a dorit sa faca o pomenire a celui care a fost Pr. Nichifor si s-a apucat sa strângă documentație. Printre multe povestiri, chiar una a mea din ziarul local Tribuna, in mâini i-au ajuns cateva poezii a mamei închinate fostului ei duhovnic (pe care noi l-am considerat intotdeauna un membru al familiei noastre).
Preotul i-a cerut mamei mai multe poezii ba chiar sa-i aduca toate caietele lucru care mama l-a făcut.
Așa a ajuns in mâinile preotului cele 27 !!! de caiete in care erau peste 4000 de poezii!!!
Cred că momentul ar fi trebuit cumva imortalizat bietul om nu se aștepta ca aceste caiete sa fie din acelea mari cu foarte multe file!
Întâmplarea, in care eu nu cred dar sa lăsăm formularea asta, a facut ca acest preot tanar sa fie consilierul cultural al Mitropoliei Ardealului!
Dânsului i-au plăcut atat de mult încât anul trecut a publicat un volum iar astăzi inca 3. După Sfânta Liturghie tot dânsul făcând lansarea acestor volume in biserica noastră!
20190430_045203
O zi minunată și chiar dacă e un păcat, m-am simtit mândru de această recunoaștere a scrierilor celui mai bun prieten al meu, am fost mai fericit decat daca ar fi fost publicate propriile mele versuri!
De sărbătorit am făcut-o cu toata familia din zonă va dați seama ca neamul vrăbiutelor este foarte mare. Am sarbătorit nu doar acest eveniment, ci și (sau mai ales) Paștele, plus Sf.Gheorghe, un majorat vreo alte doua zile de nastere, întoarcerea fiului risipitor…..
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

De PAȘTI în ROMÂNIA

Cap.2

Zorii Învierii
In curtea bisericii este îngropat Părintele Nichifor cu sotia doamna Elvira, doi sfinți pentru mine, doi sfinți numai ai mei si a catorva oameni care i-au cunoscut!
I-am rugat să ne apere de furtuna ce amenința sa ne stingă lumina din mâini și furtuna a așteptat cuminte sa intrăm in biserica și s-a oprit tot cuminte cand slujba de Înviere s-a terminat.
„Am avut noroc” spunea lumea, dar nu a fost asa ceva, ci dragostea părintelui pentru „poporul sau” pe care il iubește si ocrotește si după moarte!
Am ajuns greu in Romania, Slujba din Noaptea de Înviere mi-a răsplătit tot efortul, iar daca asta e „taxa” pe care trebuie sa o plătesc pentru o Liturghie atât de plină de Har, atunci o fac cu bucurie!
Foarte putină lume pentru o noapte de Pasti si foarte putini tineri, in Stuttgart este invers! Turma asta mica însă cu cei trei păstori s-a strâns ca intr-un buchet de lumânări, inălțând o rugă de lumina vie, spre cer!
Și Dumnezeu cel Milostiv a coborât Duhul Său peste mulțime,; de piatră sa ai sufletul, ca mine si nu se putea sa nu-L simți!
Romania se schimbă, se înnoiește duhovniceste! Din cenușă renasc lăstare viguroase pline de sevă. România crezuta de mulți moartă și de mine o recunosc, are un viitor!
Simptomatic parca fresca vechii biserici care se curătă acum iar deasupra sfintilor si apoi a noastră a celor aflați la picioarele sfinților deja luminează deja Sfinta Treime, Pantocratorul si deasupra Altarului Maica Domnului ocrotitoarea neamului din Grădina Ei!

20190429_092219

HRISTOS A ÎNVIAT!

De PAȘTI în ROMÂNIA

Cap.1

Și-are zboru legănatu, la!

O călatorie in România este o aventură iar daca o fac eu este o aventură tragico-comică!
Mi-am rezervat biletul la Tarom din ianuarie, in 24 aprilie au catadixit sa ma anunte ca ei numai zboară! Asta pe la ora 21, de către o domnișoară foarte revoltată ca „nu a dat de mine” in toate aceste luni!
Mi-au oferit o calatorie in schimb cu Lufthansa, cu escală la München, cu care de nevoie a trebuit sa fiu de acord. Unde mai puteam eu sa gasesc bilete spre Romania inainte de Pasti? Altii au ajuns la SIbiu pe ruta Stuttgart, Strasburg, Wiena! Un mizilic!
A inceput comedia.
A doua zi urma sa mi se confirme calatoria telefonic la ora 14 (ora aleasa de ei)
Bineinteles nu a sunat nimeni nici atunci nici mai tarziu! Am intrat pe contul meu pe net unde numarul meu de celular era trecut gresit. Interesanta tehnica de azi care reuseste sa sune la numarul corect si daca il formezi gresit!
Mi-a venit rezervarea fara bagaj! Dupa ore intregi de stat cu telefonul la ureche, dupa ce am invatat melodia aceea idioata preserata cu hârșăieli si pocnituri, dupa ce m-au aruncat afara din linie de fiecare data cand se parea ca a devenit disponibil cineva la capatul celuilalt al firului, mi-a raspuns într-un târziu o alta domnișoara trezită de insistenta mea….din somn!
A luat legatura cu Taromul si mi-a venit pe loc confirmarea ca am voie cu bagaj.
Numai incolo!
Desigur domnișoara, Simona, se culcase intre timp si cum știam ca doarme greu n-am mai îndraznit sa o deranjez!
Am inceput sa le scriu sa-i intreb daca-s handicapati sa le urez sa-i ajute si pe ei Dumnezeu cum ma ajuta ei pe mine!
A funcționat! Simona sau colega ei mai trează, m-a sunat a doua zi revoltata sa ma intrebe „care e problema mea!?”
Cam nici-una inafara ca nu sunt sigur daca zbor, cu cine, incotro, si cu ce bagaje!
M-a asigurat ca e totul ok, numai ca sunt eu prea prost sa inteleg, chiar daca zbor de 30 de ani in toate direcțiile!
Am inchis fiind amandoi convinsi  ca discutia cu celălalt este fara speranta, cam ca intre Dragnea si Johannis!
In ziua plecării am reusit sa-mi fac check in-ul la Lufthansa. Acum sunt sigur ca plec! Cu bagaje!
Am plecat cu intarziere din Stutgart asa incat am stat tot drumul incordati (mai sunt si alti romani) la gandul ca nu prindem legatura in München! Norocul ca zburam cu un Bombardier mic, care ne scutura de parca am fi cu caruța pe drumurile lui Băsescu dupa 3 luni de la asfaltare și ne mai trece încordarea!
De cand am plecat de acasa au schimbat o data poarta de îmbarcare in München! Daca o mai schimba si in timpul zborului cand nu avem internet sa stam pe faza…..pierdem avionul sigur!
Cu bagajul de cala am deja un sentiment ciudat!
Pana am scris randurile despre primul zbor am si ajuns la Munchen!
Nu, nu zburam asa repede dar efectiv este greu sa nimeresc tastele in caruța asta zburătoare!
15 minute sa trecem de controlul pașapoartelor si sa ajungem intr-o alta aripa a aeroportului situată la vreo (simtiti) 5 km!
Cine nu a vazut romani alergând ca descreierații indiferent de varsta, greutate, bagaje sa vina in aeroportul din Munchen!
Ar fi o idee si pentru selectionerii de atletism!
Din discutiile cu alti colegi de calatorie e tot timpul asa si bătaia de joc cu portile e standard indiferent ce destinație e in Romania!
Da, au schimbat-o iar ! Si ce e mai interesant au schimbat-o la mine din 37 in 41 si iar in 37 la altii au ales varianta 41-37-37-41!

20190429_064101

Ca sa fie treaba oablă viteii care nimereau la poarta buna erau imbarcati, celor la poarta rea li se spunea sa astepte acolo linistiti! Probabil Ziua de apoi!
Dupa cat de plin a fost a doua căruță Bombadier se poate ca au dat mai multe bilete decat locuri!
Concluzia: am reusit sa distrugem ordinea germana si cu putin efort aliniem tot occidentul la nivelul nostru!
Dupa un zbor cu hârtoape fiind unu noaptea birjarul s-a gândit ca suntem prea somnurosi sa poata sa ne de drumul asa prin tară.
Asa ca a aterizat dând cu Bombardierul de pământ si a tras de frâna de mână cam de pomană, deja ma vedeam dandu-ma jos prin centrul Sibiului!
Dar totul e bine când se termină cu bine în cazul meu a fost polițistul de la granița care bag seamă se îndrăgostise de mine că m-a sorbit minute intregi din ochi! Trebuie neapărat sa-mi lărgesc verghieta si sa o port iar!

20190427_012711