O credință e morală
doar cât fondatorul ei.
Asta nu-i o vorbă goală
ci e o vorbă cu temei.

Oameni toți acționează
după cum le e conștiința,
iar aceasta se formează
după cum cere credința.

Iar la rândul ei credința,
totdeauna e bazată
pe viața și/sau ființa
celui ce-l numesc toți Tată.

Mohamed le este tată,
celor care le-a dat nume;
viața sa, servește toată
drept model, în a lor lume.

La fel cum în lumea noastră,
Iisus ne este model,
și încercăm fără de vină,
să trăim, cum ne-a spus El.

Mohamed, a ucis oameni
sute, poate chiar și mii.
N-a cruțat ades pe nimeni
nici bătrâni, femei, copii.

Desfrânat din cale afară,
s-a însurat de doișpe ori;
pedofil a treia oară
în incest, de două ori.

Începutu-i tâlhăreasc?
De la un un unchi, o caravană.
Apoi, tribul jidăneasc,
apoi, n-a mai stat să vadă!

Viola cu drag fecioare,
și vindea oameni ca sclavi.
Hăcuia mâini și picioare,
convertea pe cei mai slabi.

Și de atunci cei ce-l urmară
fac ca el și-în veci vor face;
fură, violează, omoară,
şi urează: Salam! (Pace!)

Uitand însă să ne spună,
pacea e doar pentru ei;
singuri când o să rămână,
schizofrenici și tembei!

23.03.2016