Mă simt ca un bătrân actor
pe scenă într-o sală părăsită.
Sau ca un ceas deșteptător
ce sună într-o casă pustiită.

Nu mă mai bucură nimic
și nu aștept ceva în viitor,
un singur lucru nu-îmi explic:
încă trăiesc, de ce nu mor?

Mi s-a urât de așteptare,
și de speranțe neîmplinite.
mi s-a urât să simt că doare
de zilele lungi și nesfârșite.

Mă simt străin de toți și toate
de cel ce sunt, mă simt străin
și îmi doresc, dacă se poate,
să închei odată acest chin!

8.08.2017