N-am studiat vreodat’ teologie
însă bătrân fiind, cred eu a știi,
că și în biserică ar trebuii să fie
măcar ca-n viața cea de zi cu zi.

De-un rege de-s poftit la el acasă
îmbrăc desigur ce am eu mai bun.
De-s invitat de mii de ori la masă,
O dată nu refuz, ce sunt nebun?

Sunt punctual, fiindcă așa-i cerut,
reginei îi duc flori; crini, trandafiri…
Ne-întrebat, tac precum un mut,
sunt pe cuvânt: ca ceilalți musafiri.

La șeful meu când intru în birou
Să cer în plus la leafă doi-trei bani
Nu mă așez pe scaun, ca un bou!
Stau în picioare (și am șaizeci de ani!)

La o adunare, vitală pentru mine,
particip si nu fac poze în neștire.
Înerc să înțeleg cât pot mai bine,
eu vreau mai mult decât o amintire.

Dar cum am spus, teolog nu sunt
și s-ar putea ușor să mă înșel.
Cu totul sau doar cu un amănunt
să îmi spuneți, de cumva e altfel !

24.03.2016