Doamne, dă-mi o casă mică
și nu îmi mai da vecin,
să nu-mi mai fie frică
vreodată acasă să vin!

Lasă-mă să-mi fie acasă
ca acasă, nu ca-în gară!
Mai te rog, noaptea mă lasă
să n-aud vecinii cum zbiară!

Mobila cum iară își mută
noaptea după unu, două!
Sau copiii când se luptă
să spargă, gresia nouă!

Sau vecina să-o cred iapă,
când umblă pe tocuri, sus !
Sau tâmpită, când tot scapă
oala ce cu paste a pus!

Dă-mi Doamne vecini germani;
distanți, corecți și tăcuți.
Nu latini sau musulmani
certăreți, răi, prefăcuți!

Și când Îți cer altă casă,
vreau să mai trăiesc, respir!
Chiar de-o vreau nespațioasă
LÂNGĂ o vreau, nu ÎN…cimitir!

16.11.2017