Drumul până la mormânt
Şaize’cinci de ani durează.
De copil am acest gând,
Sincer chiar mă obsedează.
Încă îmi par o veșnicie,
Deși au rămas doar 10.
Nu prea vad ce bucurie
Pot să am până vor trece.
Că dezamăgiri într-una
vin fără să facă nazuri.
Bucurii? De loc! Nici una!
Doar probleme și necazuri
Sigur, Crucea o voi duce,
Chiar de-i grea pân’ la sfârșit
Ca s-aud vocea Lui dulce:
„Intră, mult ai patimit!”
31.01.2016
😂🤣😅😄😆Cum am spus de mii de ori in viată: cel mai mult imi place când nu am dreptate!Dar la ghinionul meu proverbial mai sti ca nu mă trezesc că intru in prelungiri? Atunci sa vezi show cu neamurile care abia așteaptă să nu mor, cum presimt de cand ma stiu! Oricum mulțumesc ca m-ai bine dispus și de gândul bun! In rest stai linistit ca nu sunt nici speriat nici depresiv nu astept cositoarea cu nerabdare nici nu ma gandesc ca Au Mai Rămas….7 de fapt!😉
ApreciazăApreciază
Că or fi 10, 7 sau 3, principalul e să-i trăim cu intensitate și cu folos. Doar în această privință putem schimba ceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drumul până acolo poate să dureze și 70… sau chiar mai mult. Îmi place cum ți s-au legat versurile.
ApreciazăApreciază