Un prieten îmi tot spune
că-aş avea talent la scris.
Vreau să spun, astăzi la lume,
cum „compun”, chiar sunt decis.
Nu am hotărât vreodată:
„Astăzi scriu o poezie!”
Nici cu o temă gata dată,
nici purtat de fantezie.
Scriu, de vine, de la sine!
La început fără sa știu,
despre ce, cum, sau cine.
Ce aud, în cap…eu scriu!
La început, este o frază,
ce se tot repeta în gând.
Și apoi altele o urmează,
pân’ la ultimul cuvânt.
După care, dintr-o dată,
mintea mi se linișteşte
Poți jura, că niciodată,
versuri ea nu potriveşte!
Poate trece o veșnicie,
alteori o clipă, un ceas,
până o noua poezie
bate „afară” ca să o las!
Așadar, al meu talent,
Sunt gânduri însingurate
ce se adună într-un torent
şi-afară iasă… rimate!
19.01.2017
Ai o muză neobosită și cu mult har! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Esti prea bun! Sunt scrise de mult programate aproape zilnic pana la sfarsitul anului. In ultima vreme nu prea mai scriu….
ApreciazăApreciază
Cam asta se întâmplă şi la mine. Dar eu nu o pot spune aşa frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu nu o poti/vrei spune asa direct ca de frumos o spui mult mai frumos!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază