Este luni și mă trezesc
trântind ceasul de perete.
Nu pășesc, ci mă târăsc
înspre baie.
Îmi e sete!
Mă opresc ca să beau apă.
Sticlele de apă îs goale!
Două dopuri jos îmi scapă.
Lapte beau.
Îmi este foame!
Iau o chiflă, vreau s-o ung;
nu pot fiindcă untu-i tare!
Tai din el bucăți, în lung.
Și mănânc.
Burta mă doare!
Ma întorc și calc pe un dop.
Untu îmi cade! Hai sictir!
merg precum un cangur șchiop.
Baia inchisa!
Cald!
Transpir!
Mă dezbrac gol pușcă afară
(de-oi intra n-am timp, o știu!)
„Nevastă ieși iute afară!
Se deschide!
Prea tarziu!
3. 07. 2017
Super tare!😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte fain! Poezia şi mesajul sunt faine. Că dacă eşti în situaţie, nu mai e aşa de bine 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Mie lunea imi trebuie timp pana intru pe „șine”!😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am amuzat teribil, dar mi-a plăcut și modul cum ai conceput versurile. Felicitări și îți doresc zile de luni mai faine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc Petru si ma bucur ca am reusit sa amuz pe cineva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană