Greu este să-i faci o bucurie,
aceluia pe care nu-l iubești!
Dar simplu este, fiecare o știe,
să-o faci, atuncea când iubești.
Ajunge un gest, când îl iubești,
sau un cuvânt, doar o privire,
tu însă făr’ de număr risipești,
ca să-i arăți mereu a ta iubire.
Iubirea dacă odată s-a răcit,
acel cuvânt, gest, sau privire,
e greu sau imposibil, de găsit!
Cel mult, mai ai o vagă amintire
Apoi, tot mai ușor tu îi găsești
defecte fără număr și greșeli.
Auto-confirmări, de ce nu îl iubești,
ca un impuls, mai iute să-l înșeli.
Iar celălalt ce încă te iubește
Nu poate înțelege: s-a sfârșit!
În mintea lui el scuze îți găsește:
„Nu știu cu ce, dar sigur am greșit!”
Greu este să-i faci o bucurie,
aceluia pe care nu-l iubești
Dar simplu este, fiecare o știe,
să-o faci, atuncea când iubești.
9.05.2016
Aceasta poezie m-a facut sa plang… Mi a atins sufletul cu ceva ascutit. Ma dor versurile… Superb oricum. Sper ca nu te superi daca o voi nota in jurnalul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mä bucur ca ti-a pläcut!
ApreciazăApreciază
Vă felicit, e minunată poezia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Versuri simplute si drăguțe cum spune „fan-ul” meu Marian, Mihai, Iosif, Arras, Array, Nimeni, sau cum și-o mai spune!😉
ApreciazăApreciază
Nimic nu-i mai plăcut pentru persoana îndrăgită decât versuri de acest gen! Ele nu se ofilesc și nu se uită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană