Iartă sfinte Brâncoveanu
pe actualii tăi urmași,
care fac ce vrea „Sultanul”
pentru galbeni, sau de Iași.
Își vând țara și credința
(nu din frică sau nevoie)
De slugoi le e conștiința,
se târăsc de bunăvoie.
Vor o Meccă europeană
să facă din București.
Vor credința otomană,
ce tu n-ai vrut să primești
Ne-au vândut la fiecare
bogătaș venit de afară!
Am vrut România Mare,
am rămas fără de țară!
Rămăsese doar credința,
nedistrusă în țara aceasta,
dar „muncesc” cu stăruință
cu forța să ne… turcească!
Până codrii mai avem,
și putem ciopli o țeapă,
hai cu toți să îi înălțăm
sus în ea, ca să pricepă!
Că nu suntem robii lor,
că țăra nu-i părăsită,
Că suntem un brav popor,
cu răbdarea mărginită!
23.09.2014
Să vedem pe 10 august câți vor veni să-și exprime dorința de schimbare. În bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se pare pueril sa crezi ca vine cineva din străinătate anume pentru demonstrație! Cel puțin la fel de pueril ca si sa crezi ca demonstrațiile astea „pasnice” pot schimba ceva! O sa fie câțiva, care s-au nimerit în țară, câțiva bucureșteni si dupa cateva ore, sau 2-3 zile, se va termina totul. Guvernele nu se schimbă de plebe! Nu prin manifestații și nu prin vot! Ce e de făcut? NU ȘTIU!😢
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Au mai picat guverne și propuneri de legi la presiunea străzii. Cum a fost cel al lui Ponta și celebra ordonanță 13. Politicienilor vinovați le e frică de mulțimea dezlănțuită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frate Petru eu nu sunt fixat pe amanunte si nu cunosc fiecare miscare din Romania eu spun ce vad: România merge pe aceeasi directie din 89 încoace indiferent cine e la cârma! Ca atare nu s-a schimbat nimic niciodată! Iarta-ma dar asa vad eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist. Şi mai e trist e că nu prea există soluţie.
ApreciazăApreciază
Din păcate, aşa cum se poate observa (mai) peste tot, istoria noastră este un subiect tratat cu indiferenţă maximă. Sau unul luat în derâdere de somităţile noii ordini mondiale. Ori chiar de românaşii noştri predispuşi la afaceri murdare şi mai puţin la respectul pe care ar trebui să îl aibă pentru înaintaşi. Iar atunci când îţi uiţi istoria devine evidentă o concluzie dureroasă – nu mai ai (chiar) nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană