După două luni de boală
azi am reintrat sub jug,
după o lungă tânguială
a stapânului de plug:

„Fiindcă lui de mine îi pasă,
săptămâna-mi lucrătoare,
să-o scurtăm și o zi acasă,
să rămân. Fără parale!”

Sau „mai bine, chiar ar fi,
(o spune, fiindcă la mine ține)
la pensie dacă-aş ieși
şi m-aș ocupa de mine!”

Sau, „să iau acum concediu,
până-s super sănătos!
Nu că n-am avea de lucru
Dar mi-ar fi, zău, de folos!”

Fiind in firmă un veteran,
am salariu mult mai mare
decât un coleg puștan.
Asta-i ce de fapt îl doare!

Nu mă poate da afară
din firmă, făr să platească.
Încearcă deci iară și iară
cumva să mă sictărească.

Vrea să sar singur din bacă;
nu joc însă, cum el cântă!
o știm amândoi, da’ încearcă !
Şi îmi propune o nouă trântă.

28.11.2016