Respir precum locomotiva,
inima ca-un piston îmi bate,
sub presiune îmi-este tigva
şi vad doar siluete deformate.
Continuu în ureche un țiuit aud,
picioarele umflate sunt, de crapă
şi nu doar tot, de transpirație îs ud,
mă mişc deja, ca și prin apă!
M-am hotărât: așa nu se mai poate!
V-a trebui s-o fac, că altfel pier:
soția, acum, afară o voi scoate
şi intru eu (în locul ei) în….
frigider!
14.08.2016
Lasă un răspuns