Florile smulse din rădăcină, toate,
plantate apoi, într-un străin pământ,
din întristare, când sunt înrourate
îşi pierd cel mai ades, petalele în vânt.

Mireasma lor nu-aduce la bucurie,
în alte țari, când re-sădite sunt
Culoarea este, mult prea fistichie,
Exotice par toate,  într-un cuvânt!

Cel mai ades ca buruiană sunt văzute,
ce întregul câmp străin îl cotropeşte .
Săpate sunt de toți, sau ca furaj vândute
şi nimenenea, ca flori nu le privește.

De o să încerci, din nou, să le plantezi
în vechiul lor pământ, în țara lor,
să nu te mire când după o vreme vezi,
că nu fac rădăcini, se ofilesc şi mor…

26.01.2017