Vrăbiuțele-s păsărele
simpatice, zgomotoase
când se ceartă între ele
se înfoiază arțăgoase.
Vrăbiuțele stau pe garduri,
în soare, când moțăiesc
dar zboară rapid în pâlcuri,
vre-un pericol de zăresc.
Vrăbiuțele se îmbăiază
des în balți sau în nisip.
Când se spală fredonează
șlagărul lor: „Cip! Cirip!”
Vrăbiuțele stau zgribulite
iarna când omătu-i mare.
Dar se agită fericite
dacă le dai de mâncare.
Vrăbiuțele n-au valoare
(ca și mine de alt fel!)
dar ca pete de culoare
viața o înveselesc nițel.
6.10.2017
Superb !
ApreciazăApreciază
Multumesc
ApreciazăApreciază
Când voi vrea să îmi încarc bateriile, să nu mă sufoc de prea mult „cotidian”, vin aici şi ascult fragmenţelul. Mulţumesc!
Şi te felicit pentru versuri!
ApreciazăApreciază
Eu iti multumesc! Sper din suflet ca aprecierile tale/voastre sunt sincere. Asta imi da imboldul sa continui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ale mele sunt. Nu pot vorbi în numele altora. Dar am o bănuială că şi ale lor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut un coleg de muncă pe care-l enerva mereu vrăbiuțele, susținând că sunt dăunătoare agriculturii. Țin să spun că m-am luptat cu el, la propriu și la figurat, pentru cauza înaripatelor. Și aș mai face-o oricând.
Apreciază
Multumesc mult! Cred ca le confunda cu graurii!😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană