….și-au rămas doar doi!

20181103_201930

A mai plecat din firmă un român,
din cinci ce am fost ,mai suntem doi!
Și intr-un an, eu singur mai rămân,
că celălalt se întoarce în țară, înapoi!

A mai plecat din firmă unul harnic,
din cauza la șeful nostru cel avar,
i-a tot cerut, vreo patru ani zadarnic,
sa-i recunoască munca, prin salar!

În locul la români vin alți flămânzi,
ce vor primi o leafă și mai mică,
ce n-o să ajungă de trai și de dobânzi
sperând că peste un an, ea se ridică!

Mai am trei ani de muncă în firmă,
dacă nu intra până atunci în faliment,
căci căpitanul nostru, de la cârmă,
la împărțeala minții, a fost absent!

26.09.2018

Autor: ioansperling

Vrabie migratoare

8 gânduri despre „….și-au rămas doar doi!”

    1. Multumesc!Se intamplă in Germania intr-o firma mica si totul este legal. Ce e rau este ca nu il putem „forta” nicicum sa se schimbe fiindcă este convins ca el nu greșește si orice ar fi tot se descurcă!
      Slava lui Dumnezeu eu nu tremur nici de grija falimentului nici de a șomajului dar nedreptatea, lăcomia, răutatea ma scoate din balamale!

      Apreciază

  1. Culmea este că de acasă, din România credeam că în țările „vestice” lucrurile stau altcumva. Păi, nu? Altfel de ce le-ar merge lor economia bine? Și constat acum mirat că pe aici nici măcar nu a dispărut munca așa-zisă „ca la colectiv”… Unde dacă ești șmecher te poți fofila, iar angajatorul pare să nu aibă ochi de văzut (citește apreciat) și la fel ca și un căruțaș netot, lovește cu biciul mereu și mereu, tot în calul care trage. „Nu-ți convine, pleacă! Sunt alții care așteaptă.” Este laitmotivul de pe buzele oricărui manager de doi bani, care nu vede dincolo de lungul nasului și care este înciudat de C.V.-ul tău pe care i l-ai prezentat la angajare. El, care este doar absolventul unui liceu al orașului în care s-a născut. Ce e totuși diferit? Sistemul, mama lui! Merg ca furnicile pe dâră și nu se abat de la linie, chiar dacă linia este pe un arc de cerc. Am zis că e greșit, dar uite că se poate. Și chiar când pleacă unul bun, ei fac treabă și cu doi în loc. Că se găsesc… Se prea găsesc.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am fost chiar zilele trecute acasă… Definitiv, consideram eu. Un „definitiv” de numai două săptămâni. M-am ozonat, mi-am revăzut rudele, prietenii… Și apoi am stat. Ce ar fi urmat mai departe?Nu mai îndrăzneam să o iau de la capăt prin constituirea încă unei societăți cu răspundere limitată. Numai limitată nu a fost răspunderea mea. Mi-au luat și un rând de piele cu tot felul de taxe și impozite. La institutul unde am lucrat ani buni înainte de a încerca marea cu degetul în sistemul privat îmi era jenă ca să revin (în caz că m-ar mai fi și primit, desigur… 🙂 ) Și atunci? Reconversie profesională la vârsta mea? De ce nu? Poate încă o facultate, c-așa-i în România! Patalamale… Visez eu destul pe pagina de blog, dar acum aveam în față realitatea. Lumea toată parcă era paralizată acolo și dacă nu mă hotăram rapid… Așa că din nou sunt aici în U.K., un Ovidiu care se simte permanent exilat și care se plânge de dorul unei patrii în care de fapt nici nu se mai regăsește. Sunt condamnat să iubesc de la distanță. Una care îți permite să o cuprinzi în palme și să ți-o îndeși în sân. Cu totul diferită de imaginea realității care îmi zgâria retina și timpanul cât am stat „acasă”. Ioan, fratele meu de suferință, dumneata unde ești? Și mai ales cum?

    Apreciat de 1 persoană

    1. O prietene cat te pot intelege de bine! Suntem niste dezradacinati care nu isi pot infige radacinile nicaieri! (Cred ca am mai scris de asta) Noi iubim o tara care nu exista dar ar fi trebuit sa fie undeva in curbura Carpatilor! Nu ne putem plange; exista o vorba probabil si in engleza: daca vrei un lucru bine facut trebuie sa-l faci singur! Noi am lasat pe altii si a iesit ce vedem de fiecare data cand ne intoarcem! Pe de alta parte nu cred ca se putea face prea mult! Ministru actual al agriculturii mi-a fost prieten si coleg de camera in camin. Era chiar mai bun ca mine, mai silitor,mai cu putere de munca si totusi nu misca nimic! Sunt sigur ca nu poate!
      Auto-exilul meu e in Germania langa Stuttgart. Nu-l pot părăsi pentru ca familia nu m-ar urma iar eu sunt dependen de sistemul de asigurari medical, de medicamente si nu in ultimul rand nu am unde merge! Cand se vor stinge parintii sora mea viseaza sa plece in Elvetia si nu o sa mai am nici de ce sa o fac!
      Capul sus frate nu mai e mult si vom ajunge in patria adevarata! Dumnezeu sa ne ajute!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.