Doamne, duh de întristare
din toamna mă cotropește,
multe luni, fără încetare,
până când lumina crește.
Sufăr fără să mă doară,
fără rană sângerez,
sufletul-îmi dă să moară,
nu mai dorm; plâng și veghez!
Nu pot Doamne să-l gonesc
nici prin post, prin rugăciune,
mii de ori dacä rostesc,
într-o zi, prea sfântu-Ți Nume!
De se poate Doamne îți cer:
ușurează-mi acest chin!
Dă-mi putere să nu pier,
și să îl înving! Amin!
5.11.2018
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns