De anii câți mai sunt din ață
mă iartă Doamne te-aș ruga
Dă-i altcuiva restul de viață,
la cel ce o viață lungă vrea!
Când viața este fără bucurie,
fiecare clipă este un an de chin
și totul pare a fi, zădărnicie!
Ajută-mă Stăpâne! Amin!
24.12.2018
Vrăbiuțe 
Domnul Ioan, viata este un dar. Darurile nu le alegem noi, le meritam sau nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule Albert de daruri te bucuri indiferent ca-ti plac sau nu. De viață nu te bucuri daca nu-ti place! Poate ca ar trebui s o fac/ facem si daca nu ne place problema este ca la mine ce-i in cap e si pe limba plus ca pot mima si eu bucura de a trăi dar cu ce folos? Nu am de gand sa ma aliniez mulțimii de dragul de a nu iesi din tipar! Și mai e ceva: darul meu e meritat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnul Ioan, viata, are ceva mai bun decat un dar. Noi o putem schimba oricand. Daca nu ne place.
ApreciazăApreciază
Visător ca de obicei! Poti schimba (uneori) ce tine de tine dar nu poti schimba ce tine de altul! Fericirea la unii nu inseamna „să îmi meargă MIE bine”….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unde dumneavoastra vedeti visare eu vad normalitate. Nu cumva am ajuns sa consideram anormalitatea, defetismul, resemnarea ca normalitate? Cum putem evolua? Incercand sa visam mai mult sau sa avem mai multe bunuri fizice? (evident ca idealul este o imbinare)
ApreciazăApreciază
Poti visa orice, poti avea orice realitatea te trezește odată mai iute sau mai tarziu prin rana de la cruce!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce inseamna mai exact realitatea? Zile bune, zile proaste, zambet, durere, speranta si deznadejde? Asta este normalitate. Cum am sti sa radem sau sa plangem daca nu am cunoaste durerea? Si nu e filozofie ieftina, asta e realitatea. Sunteti un om inteligent. Realizati ca generatiile noastre ( a mea, a dumneavoastra, a copiilor ce vin) suntem niste privelegiati, ca napaste abatute asupra noastra? Traim vremuri in care ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu pentru linistea pe care o avem. Cu totii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prietene de unde ai tras concluzia ca eu nu-i multumesc lui Dumnezeu? Mie imi ajunge cat am trăit (si am trăit cat pentru doi) si nu vad ce bucurie mare mai pot trăi! Unii doresc sa traiasca sute de ani, eu nu! Nu sunt mulțumi ca am trăit pacea? Sunt si multumesc zilnic pentru ea si ma rog sa continuie. Dumneata trăiești prin comparatii imi pare! Pe mine nu ma intereseaza ce are sau nu are cineva ca sa fiu fericit. Fericirea o ai sau nu. O poti avea dintr-o zi frumoasa sau pot sa nu o ai chiar dacă stăpânește pământul! Fericirea nu-i rezultatul unor socoteli ci ceva care vine( daca vine) din interior! Și la mine nu vine cam de multișor cu toate ca am o familie reușita, imi traiesc parintii, servici, masini, imi permit sa vad lumea, tot ce-si poate un om dori! Pentru asta multumesc Domnului zi si noapte. Eu imi mai doresc si altceva (nematerial) care nu vine si care ar fi fericirea suprema pe pamant pentru mine! Iartă-ma ca mai mult nu ma destainui (spovedania in public nu se mai practica de multă vreme iar dumneata nu esti duhovnicul meu!😉)
Asta cu daca nu trăiești durerea nu cunosti bucuria e cam asa: am cunoscut durerea unei boli chinuitoare vreo 15 ani cu tratamente adevărate torturi si apoi am cunoscut bucuria vindecării. Mă lipseam si de una si de alta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană