Tare te temi de șeful pământesc
Căci nu întârzii la servici vreodată.
Frică nu-ti e de „Şeful” cel ceresc
Căci la biserică vi doar…câteodată.

În timp ce primul te plătește prost,
(abia ajunge de mâncare și chirie)
al doilea îți oferă Raiul ție adăpost
şi o viață nesfârșită doar în bucurie.

Şefului de-i ceri, pe oră, mai mulți bani,
o faci plin de respect, în picioare stând.
Lui Dumnezeu, de-îi ceri iertare, milă, ani,
o faci comod, picior peste picior, şezând.

Ai mare grije celularul nu cumva să sune,
când șeful tău, e pe aproape, la servici.
De Dumnezeu nu-ți pasă, sau de lume
când mersul Liturghiei, cu celularu strici.

Mai iute n-ai pleca de la servici, o clipă!
Ba de se cere, faci chiar ore multe, în plus.
Din Sfânta Liturghie pleci însă tot în pripă
După ce Crezul sau Tatăl Nostru am spus.

Începi de-ți fie teamă de Şeful cel ceresc
care te răbdă și îndelung te așteaptă!
Și spune: „Doamne doar Ție îți slujesc
şi iartă-mă de judecata Ta cea dreaptă!”

Că nu știi când lumina vieții tale apune
și nu o să iei nimic cu tine în veșnicie.
Doar multe fapte rele și puține bune
(cele din urmă, înmulțite fiind cu o mie!)

17.11.2016