S-a așternut peste pământ
O apăsare ca un nor
Ce-ntunecă pe cei ce vor
Să-nalțe rugi spre Domnul Sfânt.
Și nici duminica-n biserici
Când ne-adunăm la Sfânta Liturghie
Nu mai gustăm un pic de bucurie
Că mii de gânduri ne pun piedici.
Se pare c-au murit părinții
Ce risipeau această apăsare
Prin ruga lor continuu arzătoare
Pământului i-au murit sfinții!
Pământul moare asfixiat
Lipsit acum de Sfântul Duh
Norul cel greu ce-apasă din văzduh
E rodul vieții noastre în păcat!
7 aprilie 2014
Lasă un răspuns