Iată-mă ajuns în gară,
după un drum fără sfârșit!
Aștept trenul să apară
trist, tăcut și obosit!
Mă îndrept înspre apus
n-am deloc bagaj cu mine,
iar bilet am luat doar dus,
pentru primul tren ce vine!
In vagon e plin de lume;
bătrâni si bolnavi sunt mulți!
Nimenea nimic nu spune,
pare un tren de oameni muți!
Ne adâncim tăcuți in noapte
ca intr-un prelung tunel
cineva părând că bate
în vagon cuie de oțel!
Ne oprim! Ultima oară…
Drumul nostru s-a sfârsit!
Nimeni însa nu coboară,
toți adânc au adormit!
25.06.2019
Trenul ăsta nu l-aș aștepta, pe cât aș putea amâna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa o vreme vrei nu vrei
vine vremea ca sa-l iei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai de aia nu trebuie aşteptat. Vine oricum. Până atunci, să privim spre alte gări.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca nu reusesc sa exprim ce doresc.
In calatoria fiecaruia sunt mai opriri dorite sau nu. Candva insa vine bucata care nu mai are opriri….
ApreciazăApreciază
Cumva, mi se pare sumbră poezia ta. Chiar dacă e frumoasă și exprimă adevăruri, mă întristează.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce sa fac Ana? Scriu ce mi se dictează!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu, tocmai de aceea apreciez scrisul tău. Îmi dau seama că scrii după cum îți dictează ceea ce simți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarut-mana! Asta e adevarul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare cu TRENUL lui …………………………………
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😦 😦 😦
ApreciazăApreciază
Uneori da alteori împreuna in acelasi tren….
ApreciazăApreciază