Plebei îi este frică
ceva rău să zică,
de cel care are
putere mai mare,
sau este „mai sus”
și are de spus
(deh, capul plecat
nu este tăiat)!
Că-i democrație
sigur că se știe,
dar tot îi e teamă
mai tare să geamă,
oricât ar durea,
orice ar încasa,
de la cel pe care,
ea l-a facut „mare”!
Căci nu poți să știi
ce ai putea păți
de la cei „de sus”
dacă te-ai opus!
De-aia cel mai bine
taci și ții în tine
până altcineva
va schimb ceva;
mai bine ești bou,
decât mort
…..erou!
5.11.2019
Sibiu
Vrăbiuțe 
Bună dimineața, IOANE ! 🙂
Să-ți fie INIMA binecuvântată 🙂
de DUMNEZEUL cel BUN 🙂 🙂
iar poezioara POSTATĂ 🙂 🙂 🙂
îi dă subtil ” peste nas ” 🙂 lui …, Florin
Acel blogger ce repetă ca Johannis
vorbe urâte din inima-i frustrată pornite
împotriva MILIOANELOR de ROMÂNI
ce ei le zic pe-se-dei ,
PLÂNGE ca un BEBE în pișați chiloței
că a PIERDUT PARIUL cu MINE
versus TURUL unu, TURUL doi …………..
Toate DETALIILE versus PARIUL respectiv se regăsesc atât la MINE 🙂 🙂 🙂
cât și la EL ( dacă de RUȘINE și LAȘITATE nu le-o fi ȘTERS ) ! 😦
Un lucru este SIGUR :
” Nu mor CAII când vor CÂINII ” !!! 🙂 😦 🙂
O săptămână BINECUVÂNTATĂ , Ioane ! 🙂
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O saptamâna binecuvântata și tie Aliosa!
Florin are curajul și isi sustine fara intrerupere opinia politica! Sigur greseste pentru ca nu poate fi doar un singur partid de vina de tot raul care exista! Mai ales ca in ultimii 30 de ani la putere s-au succedat toate partidele! Dar mai bine asa decat atitudinea asta majoritara pe blogosfera de a nu lua nici-o pozitie! Pentru acestia din urma sunt versurile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe My Blog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că frică le e doar celor înscrişi în partide. Celorlalţi cel mai probabil le e doar silă, nicidecum frică.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E posibil si asta! Nu m-am gândit!
ApreciazăApreciază
Eu asta simt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suntem slabi, cu mic cu mare,
Stam cuminti, ei stau calare.
Ascultam in stanga ‘n-dreapta
Anii trec, zdrobita-i soarta.
Dar acum, c-am inceput,
Sa compun, sa urlu mult
N-am un sfat, niciun indemn;
Doar pot spune: mai vedem…
🙂
ApreciazăApreciază
Ma surprinzi! Fa-ti blog ca e gratuit!😉
ApreciazăApreciază
Nu-mi place nimic gratis. :))
ApreciazăApreciază
Pai atunci plătește ca se poate si asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a incheiat deja turul II, adica a fost ales noul/vechiul presedinte, in buna traditie romaneasca ? Doar Emil Constantinescu a ratat al doilea mandat din simplul fapt ca n-a mai candidat. Nu era mai bine sa avem rege/regina ? S-ar mai fi economisit sute de milioane de euro cu alegerile astea prezidentiale, inclusiv decontarea campaniilor electorale pt. primii 6 clasati care au peste 3 %.
ApreciazăApreciază
Premier tot trebuia ales…Iar regii trăiesc regeste, protocol….nu-s chiar degeaba!😉
Avantajul mare ar fi ca serviciile ar fi tot timpul de partea regelui ca astia sunt greu de dat jos!
ApreciazăApreciază
Tot textul este scris de Parintele Calistrat de la Vladiceni, Iasi! Amin!
– O poezie care să ne trezească conștiința, dacă tot este vremea să alegem sau să discernem lucrurile și evenimentele pe care le parcurgem în momentul politic de față.
– Poezia are ca autor, pe poetul Alexandru Vlahuță, meditație cu mult folos sufletesc.
„MINCIUNA STĂ CU REGELE LA MASĂ”.
1
Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
2
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat!
Şi, se-nţelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
3
Ce ţară fericită, maiestate!…
Se lăfăieşte gureşă Minciuna.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nţelepciune şi de bunătate.
4
Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,
De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară.
5
Că tu sălbatici ai găsit aice,
Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,
Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul…
Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice
6
Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,
Izvoarele vieţii se desfundă;
De pretutindeni bogăţii inundă;
Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă.
7
Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
E-o veselie ş-un belşug în ţară,
Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.
8
Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e…
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
Încai ţăranii zburdă pe la sate!…
9
Şi-i place regelui.
E lucru mare
Cum farmecă pe regi Minciuna.
Drept e
Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasă desfătare.
……………
10
Măria-ta, e un străin afară,
Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,
Şi… Adevărul parc-a zis că-l cheamă…
De unde-o fi… că nu-i de-aici din ţară.
11
Minciuna palidă-şi topeşte glasul:
O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul
De rău, ce face pe-atotştiutorul
Şi vede prăbuşirea la tot pasul.
12
E cel ce împotriva ta conspiră.
Invidia în inima lui geme
Şi gura lui e plină de blesteme.
Tu nu poţi auzi ce vorbe-nşiră…
13
Şi totuşi, zice regele, să vie!
Dovadă e, chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac şi monarhii câte-o nebunie…
14
Privind în ochii regelui, străinul,
Cu braţele pe piept încrucişate,
Răspică vorba: Ţara, maiestate,
E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul ?
15
Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.
16
Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decât spinări încovoiate
Şi guri deschise laudelor tale.
17
Că de-a fost om să-ţi steie drept în faţă,
Ca pe-un vrăjmaş, l-ai depărtat de tine.
Bătrânii pier.
Dar oaste nouă vine,
Şi dureroase lucruri mai învaţă!
18
Părăzi, decor de teatru, luminaţii,
Tot ce pe vulg şi pe copii înşeală,
Aceasta-i toată slava ta regală.
Pe tristul gol din juru-ţi decoraţii!
19
Tu-n ţara asta nu vezi decât raiul
Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită:
Ruină-i sub hârtia poleită,
Sub crăngi de brad trosneşte putregaiul,
20
Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
Înalţă imnuri proslăvirii tale,
Şi fac să n-auzi cântecul de jale
Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
………
Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!
21
Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.
22
Iar ca să-ţi dea o spumă de mărire,
Ca pe-un copil te poartă şi-ţi arată
Sclipiri şi flori…
Afla-vei tu vrodată
Cumplita vremilor destăinuire?…
23
Şi ce speranţe se puneau în tine,
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale,
Cu pâine şi cu sare!… Osanale!
24
Mântuitorul lui credea că-i vine.
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale!
……………
Şi ce credinţă trist-o să-i rămână;
Că n-ai putut spre el întinde-o mână,
25
Din greaua platoş-a trufiei tale!
……………
C-acestea nu l-au deşteptat pe rege,
Că Adevărul a fost dat afară
Şi slugile l-au îmbrâncit pe scară,
Fireşte, de la sine se-nţelege.
26
Trec anii.
Şi ce dulce-i amăgirea!
Tu zeu eşti printre regi! Mărire ţie!…
În jâlţu-i moale, tolănită, scrie
Cu pana ei de aur Linguşirea.
27
De-abia se isprăveşte-o sărbătoare,
Şi-ncepe alta.
Muzicile cântă…
Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă,
Să nu mai ştie nimeni ce te doare!
…………….
28
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamătul acesta care creşte?
Se zguduie pământul şi mugeşte,
Ca marea, când o biciuie tempesta.
29
Se-nalţă flăcări, braţe desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece.
Năprasnic vântul nebuniei trece
Şi spulberă noianul de păcate.
30
În vaiete se prăbuşeşte-o lume
Clădită pe minciuni.
Dar ce mânie!
Cum şuieră cumplita vijelie!
Sar fraţii între ei să se zugrume.
31
Uscata brazdă cere iarăşi sânge.
Femei cu părul despletit, nebune,
Şi-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ură ce zăgazu-şi frânge!
32
Deschide ochii mari bătrânul rege
Şi, tremurând, din jilţu-i se ridică.
Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.
– POEZIE SCRISĂ DE POETUL
Alexandru Vlahuţă.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază