Eroi au fost

67752b6e02b9cc4370ceb77ec7609060

Plebei îi este frică
ceva rău să zică,
de cel care are
putere mai mare,
sau este „mai sus”
și are de spus
(deh, capul plecat
nu este tăiat)!
Că-i democrație
sigur că se știe,
dar tot îi e teamă
mai tare să geamă,
oricât ar durea,
orice ar încasa,
de la cel pe care,
ea l-a facut „mare”!
Căci nu poți să știi
ce ai putea păți
de la cei „de sus”
dacă te-ai opus!
De-aia cel mai bine
taci și ții în tine
până altcineva
va schimb ceva;
mai bine ești bou,
decât mort
…..erou!

5.11.2019
Sibiu

Autor: ioansperling

Vrabie migratoare

14 gânduri despre „Eroi au fost”

  1. Bună dimineața, IOANE ! 🙂
    Să-ți fie INIMA binecuvântată 🙂
    de DUMNEZEUL cel BUN 🙂 🙂
    iar poezioara POSTATĂ 🙂 🙂 🙂
    îi dă subtil ” peste nas ” 🙂 lui …, Florin
    Acel blogger ce repetă ca Johannis
    vorbe urâte din inima-i frustrată pornite
    împotriva MILIOANELOR de ROMÂNI
    ce ei le zic pe-se-dei ,
    PLÂNGE ca un BEBE în pișați chiloței

    că a PIERDUT PARIUL cu MINE
    versus TURUL unu, TURUL doi …………..
    Toate DETALIILE versus PARIUL respectiv se regăsesc atât la MINE 🙂 🙂 🙂
    cât și la EL ( dacă de RUȘINE și LAȘITATE nu le-o fi ȘTERS ) ! 😦
    Un lucru este SIGUR :
    ” Nu mor CAII când vor CÂINII ” !!! 🙂 😦 🙂
    O săptămână BINECUVÂNTATĂ , Ioane ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. O saptamâna binecuvântata și tie Aliosa!
      Florin are curajul și isi sustine fara intrerupere opinia politica! Sigur greseste pentru ca nu poate fi doar un singur partid de vina de tot raul care exista! Mai ales ca in ultimii 30 de ani la putere s-au succedat toate partidele! Dar mai bine asa decat atitudinea asta majoritara pe blogosfera de a nu lua nici-o pozitie! Pentru acestia din urma sunt versurile!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Suntem slabi, cu mic cu mare,
    Stam cuminti, ei stau calare.
    Ascultam in stanga ‘n-dreapta
    Anii trec, zdrobita-i soarta.

    Dar acum, c-am inceput,
    Sa compun, sa urlu mult
    N-am un sfat, niciun indemn;
    Doar pot spune: mai vedem…

    🙂

    Apreciază

  3. S-a incheiat deja turul II, adica a fost ales noul/vechiul presedinte, in buna traditie romaneasca ? Doar Emil Constantinescu a ratat al doilea mandat din simplul fapt ca n-a mai candidat. Nu era mai bine sa avem rege/regina ? S-ar mai fi economisit sute de milioane de euro cu alegerile astea prezidentiale, inclusiv decontarea campaniilor electorale pt. primii 6 clasati care au peste 3 %.

    Apreciază

      1. Tot textul este scris de Parintele Calistrat de la Vladiceni, Iasi! Amin!

        – O poezie care să ne trezească conștiința, dacă tot este vremea să alegem sau să discernem lucrurile și evenimentele pe care le parcurgem în momentul politic de față.

        – Poezia are ca autor, pe poetul Alexandru Vlahuță, meditație cu mult folos sufletesc.

        „MINCIUNA STĂ CU REGELE LA MASĂ”.

        1
        Minciuna stă cu regele la masă…
        Doar asta-i cam de multişor poveste:
        De când sunt regi, de când minciună este,
        Duc laolaltă cea mai bună casă.

        2
        O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
        De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
        Atâtea-s de aflat!
        Şi, se-nţelege,
        Scutarul lui nu poate fi oricine.

        3
        Ce ţară fericită, maiestate!…
        Se lăfăieşte gureşă Minciuna.
        Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
        De-nţelepciune şi de bunătate.

        4
        Păstor acestui neam ce sta să piară,
        Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,
        De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,
        De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară.

        5
        Că tu sălbatici ai găsit aice,
        Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,
        Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul…
        Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice

        6
        Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,
        Izvoarele vieţii se desfundă;
        De pretutindeni bogăţii inundă;
        Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă.

        7
        Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
        E-o veselie ş-un belşug în ţară,
        Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
        Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.

        8
        Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e…
        Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
        Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
        Încai ţăranii zburdă pe la sate!…

        9
        Şi-i place regelui.
        E lucru mare
        Cum farmecă pe regi Minciuna.
        Drept e
        Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
        A fost cea mai aleasă desfătare.
        ……………
        10
        Măria-ta, e un străin afară,
        Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,
        Şi… Adevărul parc-a zis că-l cheamă…
        De unde-o fi… că nu-i de-aici din ţară.

        11
        Minciuna palidă-şi topeşte glasul:
        O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul
        De rău, ce face pe-atotştiutorul
        Şi vede prăbuşirea la tot pasul.

        12
        E cel ce împotriva ta conspiră.
        Invidia în inima lui geme
        Şi gura lui e plină de blesteme.
        Tu nu poţi auzi ce vorbe-nşiră…

        13
        Şi totuşi, zice regele, să vie!
        Dovadă e, chiar la palat Minciuna
        Nu e biruitoare-ntotdeauna.
        Fac şi monarhii câte-o nebunie…

        14
        Privind în ochii regelui, străinul,
        Cu braţele pe piept încrucişate,
        Răspică vorba: Ţara, maiestate,
        E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul ?

        15
        Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
        Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
        De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
        Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.

        16
        Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
        Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
        N-ai vrut decât spinări încovoiate
        Şi guri deschise laudelor tale.

        17
        Că de-a fost om să-ţi steie drept în faţă,
        Ca pe-un vrăjmaş, l-ai depărtat de tine.
        Bătrânii pier.
        Dar oaste nouă vine,
        Şi dureroase lucruri mai învaţă!

        18
        Părăzi, decor de teatru, luminaţii,
        Tot ce pe vulg şi pe copii înşeală,
        Aceasta-i toată slava ta regală.
        Pe tristul gol din juru-ţi decoraţii!

        19
        Tu-n ţara asta nu vezi decât raiul
        Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită:
        Ruină-i sub hârtia poleită,
        Sub crăngi de brad trosneşte putregaiul,

        20
        Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
        Înalţă imnuri proslăvirii tale,
        Şi fac să n-auzi cântecul de jale
        Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
        ………
        Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!

        21
        Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
        De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
        Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.

        22
        Iar ca să-ţi dea o spumă de mărire,
        Ca pe-un copil te poartă şi-ţi arată
        Sclipiri şi flori…
        Afla-vei tu vrodată
        Cumplita vremilor destăinuire?…

        23
        Şi ce speranţe se puneau în tine,
        Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale,
        Cu pâine şi cu sare!… Osanale!

        24
        Mântuitorul lui credea că-i vine.
        Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale!
        ……………
        Şi ce credinţă trist-o să-i rămână;
        Că n-ai putut spre el întinde-o mână,

        25
        Din greaua platoş-a trufiei tale!
        ……………
        C-acestea nu l-au deşteptat pe rege,
        Că Adevărul a fost dat afară
        Şi slugile l-au îmbrâncit pe scară,
        Fireşte, de la sine se-nţelege.

        26
        Trec anii.
        Şi ce dulce-i amăgirea!
        Tu zeu eşti printre regi! Mărire ţie!…
        În jâlţu-i moale, tolănită, scrie
        Cu pana ei de aur Linguşirea.

        27
        De-abia se isprăveşte-o sărbătoare,
        Şi-ncepe alta.
        Muzicile cântă…
        Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă,
        Să nu mai ştie nimeni ce te doare!
        …………….

        28
        Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
        Ce-i hreamătul acesta care creşte?
        Se zguduie pământul şi mugeşte,
        Ca marea, când o biciuie tempesta.

        29
        Se-nalţă flăcări, braţe desperate,
        Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece.
        Năprasnic vântul nebuniei trece
        Şi spulberă noianul de păcate.

        30
        În vaiete se prăbuşeşte-o lume
        Clădită pe minciuni.
        Dar ce mânie!
        Cum şuieră cumplita vijelie!
        Sar fraţii între ei să se zugrume.

        31
        Uscata brazdă cere iarăşi sânge.
        Femei cu părul despletit, nebune,
        Şi-asmut copiii la omor. Genune,
        Puhoi de ură ce zăgazu-şi frânge!

        32
        Deschide ochii mari bătrânul rege
        Şi, tremurând, din jilţu-i se ridică.
        Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
        Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.

        – POEZIE SCRISĂ DE POETUL
        Alexandru Vlahuţă.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.