Plin sunt Doamne de păcate,
și mă simt…. înămolit!
Sufletu-mi în piept se zbate,
ca un porumbel rănit!
Caut peste mări și țări,
trupului să-i meargă bine;
trăiesc pentru desfătări,
rareori am timp de Tine!
De Tine imi aduc aminte
in necazuri sau în boală…
Iartă-mă te rog Părinte,
și de patimi Tu tu mă spală!
29.11.2019
Frumos, sincer si foarte real scris.
Mi-a placut 🙂 .
ApreciazăApreciază
Ma bucur! Astfel de versuri nu plac si nimeni nu le comentează!
ApreciazăApreciat de 1 persoană