Brazda rugăciunii mele
Este doar zgârietură
Nu-i adâncă cum aş vrea
Sănătoasă arătură
Să rămână-n ea sămânța
Şi tot duhul rugăciunii
Dar cum e la suprafață
Are duhul uscăciunii
Rugăciunea mi-o doresc
Ca o foame permanentă
Dar în mine foamea asta
Niciodată nu-i prezentă
Mă gândesc adeseori
Mare dar le-ai dat, Hristoase,
La cei care-n rugăciune
Sunt mişcați până la oase
Dintre toate darurile
Revărsate din belşug
Este darul rugăciunii
Adâncă brazdă de plug.
26 noiembrie 2007 Volumul „Din mila Ta”
Vrăbiuțe 
Da, ce să mai spun, suferim de aceeași boală. Da eu îi dau înainte așa cum pot, ca știe Domnul inima fiecăruia. Ma ard pe mine oasele destul, din prostiile mele, din credință nu mai apuc eu…
Da îi dau înainte. Te iubesc? Da, te iubesc prieten de mulți ani!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poezia e a mamei nu a mea!😉
ApreciazăApreciază
Înţeleg acum de unde aţi moştenit talentul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarut-mâna!
ApreciazăApreciază