De ziua ta Românie

Românie ti-aș ura
„La mulți ani!”
de ziua ta
însă din pacate știm,
noi ca neam
o să murim!
Căci copiii îi avortăm,
tinerii toți emigrăm,
bătrânii când vor muri,
nu o să mai ai copii,
cu sânge de daci în ei,
doar de unguri,
nemți,
evrei,
sirieni
și africani,
asiatici
și afgani!
Te-am trădat și te-am vândut
la cine a dat mai mult!
Am vândut păduri,
terenuri,
aur,
am renunțat la tezaur
nici bucata peste Prut,
înapoi n-am mai cerut!
Pe toti sfinții i-am vândut
când asta ni s-a cerut
și am vândut și ortodoxia,
acuma cu „pandemia”!
Doar că banii din vânzare
nu știm unde, cine, îi are!
Noi nimic n-am construit,
în nimic n-am investit,
după ce te-am vândut,
țară,
tot tu ești cea de ocară,
fiind plină de datorii
ce nu o să le poți plăti!

„La mulți ani!”
de-aia mă tem
să îți spun, că ar fi blestem;
de toți, toate, dezbrăcată
de străini încălecată,
fără șanse de scăpare,
numai zile grele, amare!
De aia
dragă Românie
altceva îți doresc ție:
Dumnezeu să te ocrotească
și din nou să îți dăruiască
o mulțime de norod
și-un roman drept voievod
să facă iar rai din tine
așa cum ți se cuvine
ca grădină înmiresmată
a Maicii cea Prea-Curată!