Iartă-mă de am smintit,
pe vre-un om de lângă mine!
Iartă-mă de n-am găsit,
calea să-l îndrum spre Tine!
Iartă-mi de vre-un rătăcit,
ce Te căuta pe Tine,
n-am putut, sau reușit,
să-l îndrum cât pot de bine!
Iartă-mă dacă am tăcut,
când puteam mărturisi,
iartă-mă de m-am temut
despre Tine a vorbi!
Iartă-mi de m-am rușinat,
vreodată a mă închina,
între atei când m-am aflat,
lângă Sfânta Casă a Ta!
Iartă-mă că pentru mine,
am păstrat a Ta Lumină
și n-am luminat mai bine,
cei din jur la Tin’ să vină!
Iartă-mă că nu trăiesc, 
orice clipă ca creștin
și-ajută-mi să mă trezesc
și să mă îndrept!
AMIN!
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns