Răutatea gratuită

Dăm prea repede tuturor sfaturi și adesea fără să ne fie cerute! Cel puțin eu fac așa!
Mă cred mai deștept? Cu siguranță nu, chiar dacă (mi s-a mai spus) dau impresia că aș face-o!
Este doar o impresie greșită! Nu am făcut nimic in viața mea care să ajute umanitatea, nu am publicat romane, nu am scris simfonii nici nu am inventat medicamente miraculoase…Sunt un bătrân, banal, acru adesea, cu multe neputințe, cu greșeli, fără un alt talent decât cel de a nu fi luat de nimeni în seamă, decât poate pentru a fi „burdușit”!
Am însă „ceva” care nu are (încă) fiecare: o experientă de viață pe care mi-ar place să o împărtășesc cu alții, în speranță că măcar unul nu o să facă greșelile pe care le-am făcut eu!
Am o constantă la care am ajuns după mulți ani și mult zbucium, durere și lacrimi care mă ține pe linia de plutire indiferent de cât de tare este furtuna din viața mea (și viața mea a fost mai ales furtuna): Credința! Și ar putea deveni si constanta voastră, dacă încă nu este…
Pe bază la aceste singure „atuuri” îndrăznesc să dau sfaturi, deși știu că în privință experienței de viață, s-ar putea să nu se potrivească la fiecare…
În nici-un caz nu doresc răul nimănui, pentru că sunt conștient că voi răspunde de sfaturile date! De fiecare cuvânt!
Pe de altă parte nu pot să tac! Nu am dreptul să tac, mai ales când văd un frate de al meu că se îndreaptă spre prăpastie! Și toți sunteți frații mei; cei care chiar ascultați ce spun, ca și cei care o faceti doar să-mi căutați nod in papură și nu mai putin, cei care vă feriți ochii de „platitudiniile” mele!
Mă frapează însă câte „genii” mă urmăresc pe oriunde comentez, care știu mai bine și de obicei asta înseamnă exact inversul la ce spun eu! Oare oamenii ăstia nu se gândesc că în spatele ecranelor sunt alti oameni, suflete? Și nu mă refer la mine, deși cred că și eu sunt om și am un suflet!
Nu am să înțeleg niciodată răutatea gratuită, intratul cu bocancii in viața cuiva, cuvintele spuse fără nici cel mai mic gând că ar putea să rănească, să produca daune, poate ireparabile și toate astea … din orgoliu!


Și eu sunt sarcastic uneori și eu „lovesc”uneori, poate reacționez prea des fără sa mă calmez mai întâi, dar încă nu am „urmărit” pe nimeni, care nu-mi place, ca să-i arăt de ce sunt „capabil”!
E chiar atât de greu să fim buni?

15.03.2021

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: