Visele rămân vise?

Am avut un vis ciudat; se făcea că eram din nou în (R)evoluție! Era primăvară! (visele mele nu sunt niciodată iarna, iarnă e in dormitorul nostru, în care nevasta mea deține monopolul pe calorifer!) Intr-o curte, aliniați militărește, era plin de milițeni dormind pe jos, direct pe asfat. Erau îmbrăcați niste uniforme albastru închis pline de găuri, din care ieșeau șnururi, colțuri de maști chirurgicale!
Din televizor, Dinescu urla ca un apucat: ” S-a scos din program filmul Cu mâinile curate! Am învins!” în timp ce Postelnicu beat, cânta în pauzele publicitare ceva cu „Am fost un dobitoc!” acompaniându-se la cobza lui Tudor Gheorghe!
Ceaușescu nu putea să lipsească! Era mult mai înalt, și privea mai tâmp, dar l-am recunoscut după cușma de blană. I se stricase bicicleta tocmai în fața unei case! Ultimul și singurul cuvânt care l-a spus a fost: „Ghinion!” după care a căzut secerat de Arnold Schwarzeneger ascuns în codru de vis (a vis)! Nu l-am văzut dar l-am recunoscut după accentul austriac, când a spus: „Astalavista baby!”
Elena, într-o rochie foarte scurtă, care ii lăsa genunchii de capră la vedere, având pe umeri un palton din aceeasi blană ca și cușma lui bărbatu-său, încerca să-l convingă, în engleză, pe Sadam Hussein, chel și fara mustață, să iasă din canal. Fiind prea gras, se înțepenise de tot și o tot ruga: „Call 112! Call 112!”
Și…m-am trezit!
Suna telefonul!
Șeful, cică dacă mai vin la muncă? I-am spus că sunt pe drum…
Și spre baie, poate fi numit „pe drum”!
Mă tot gândesc ce o fi însemnând visul ăsta, dar la urma urmei visele rămân vise…de obicei!