Gânduri de duminică XX

Departe de mine gandul de a contrazice o „voce” a ortodoxiei, doar fac niste raționamente, cu speranța ca intră „cineva” pe blogul meu asta de doi bani și-mi explică unde greșesc, dacă greșesc!
Cartea Sfântă ne recomandă, când va aparea Antihristul, sa fugim în munți și să incercam să supraviețuim acolo. Mai stim din Sfinții Părinți ca în vremea aceea se vor scurta zilele și ca cei credinciosi și învățați cu postul, vor supraviețui cu f. putin și vor fi ajutati de Dumnezeu să nu fie găsiți.
Acum multe voci ortodoxe îndeamnă să ne retragem deja „in pustie” sa ne cumpărăm o casuța, pamânt, panouri electice, să învațăm ce e comestibil și ce nu, cu ce putem vindeca diferitele afectiuni, să traim doar din ce putem produce fara sa fim dependenti de nimeni și nimic!
Poate ca intr-adevăr nu ar fi rău sa facem asta, dar mie unuia mi se pare greu de realizat! Si pentru majoritatea dintre noi este chiar imposibil si am sa va spun de ce:

  1. Chiar atâtea locuri izolate nu prea există in lume si nici chiar în România!
    2.Pentru o căsuță, în care se poate cât de cât trăi, după ce pleci din civilizatie, trebuie mulți mulți bani.
  2. Pentru una cu suficient pamânt agricol în jur, din care sa poți trăi, trebuie si mai mulți!
  3. Iar pentru una cu panouri solare sau microhidrocentrala, nu mai spun!
  4. Daca „exodul” asta e legal mai trebuie ceva mărunțiș pentru impozitul anual pe casa, pamant, pentru lemnele cu cu care facem focul, pentru semințe, unelte, medicamente samd
    Dar sa zicem ca nu întrebam pe nimeni, ocupăm pur si simplu un loc pe care construim și pe care îl lucram, lemnele le luam pur si simplu din jur…
  5. Cum aducem materialele, uneltele, rezervele în varful muntelui într-un codru virgin fără să fim observați?
  6. Din ce traim până ne-am construit bordeiul cu panouri electrice și am defrișat locul pentru agricultura, până la prima recolta (presupunând ca obținem fără probleme prima recolta)?
  7. In afară de bărbați tineri, singuri, în putere mai exista si batrâni, femei, familii, iar pentru un batrân, copil, gravidă, familie mare, lucrurile nu mai sunt așa simple!
  8. Cum poți dispărea din lume cu familie cu tot și nimeni să nu te caute și să-ti dea de urmă rapid mai ales cand dureaza luni până cari totul la locul „faptei”?
    Din nou sa presupunem ca ar fi posibil si ne ajută Dumnezeu sa realizam toate astea, singuri singurei și fără să lăsăm urme…
    Când vor incepe sa ne caute o sa trebuiască sa părăsim toate acestea pentru pribegie si sălbăticie! Căci de găsit cu tehnologia de astăzi o sa fie floare la ureche!
    Eu cred ca „solutia „este fuga fara sa fi legat de nimic si increderea totala in ajutorul lui Dumnezeu atunci cand va veni timpul! Increderea totală in Dumnezeu se face prin practicarea credintei, a rugăciunii, a postului, a milosteniei…
    Treaba asta cu „oaza minunata” in varful muntelui, este o poveste frumoasă, care mie imi aduce aminte de bancul acela cu ilegalitatea lui Ceausescu, care se ascundea fară sa-l fi căutat cineva! Oricât am învața supravietuirea in salbăticie, oricât de antrenați am fi, când o sa ajungem acele timpuri suntem tot 100% la mila lui Dumnezeu! Tot El trebuie sa ne apere, sa ne ascundă, să ne hrănească!
    Noi ne-am învățat „chibițăm” în credintă, adică sa fim acolo ca spectatori, nu ca jucători activi!
    Eu unul sunt asa!
    Imi fac „datoria” de rugăciune fara să mă rog tot timpul! Ori cine se roagă numai când se roagă, nu se roagă!
    Postesc, zic eu, dar postul meu nu este înfrânare ci o schimbare, mai ales alimentară, in care devin vegan, dar ma culc tot sătul, si tot plin de patimi si pacate ca …intotdeauna!
    Milostenie? Ei, daca am dat o data de doua ori pun bifa si nu mă mai gândesc la ea! Nu ma doare tot timpul durerea aproapelui!
    Iar in rest, ca fiecare dupa principiul „Dumnezeu iti dă dar nu-ti bagă in sac!” asa ca mă îndoi dupa cum vrea lumea, nu dupa cum așteaptă Dumnezeu de la mine!
    Ori pe unul ca mine nu stiu daca il va ajuta Dumnezeu sa scape, nici chiar daca mă antrenez toata viata, să trăiesc în sălbaticie!
    Pentru toti cei care nu ne vom supune urmează martirajul. De lucru asta trebuie sa fim constienti! Nimeni nu poate muri însă ca martir daca nu este întărit de Dumnezeu deci ce trebuie noi sa câștigăm atunci este pe Dumnezeu nu experienta in supravietuire!
    Trebuie sa învățăm din Vietile Sfintilor cum au reusit Mucenicii sa devină mucenici! Sigur unii au fugit din calea prigonitorilor (creștinul nu-și caută moartea cu lumânarea) dar cei mai multi au ramas la locul lor, in casele lor, in slujbele lor, pâna li s-a cerut sa se dezică de Dumnezeu, sau pâna viata de crestin nu mai era compatibilă cu trebuiau sa faca! Atunci au mărturisit punându-și toata nădejde doar in Dumnezeu! Nici-unul din ei nu era pregatit, antrenat, pentru chinurile la care au fost supusi! NICIUNUL nu ar fi putut doar prin puterea lui, fara sa fie întărit de Dumnezeu, nici sa le suporte, nici uneori sa scape cu viata din incercările care depășeau orice inchipuire!
    Mai este viața actuală compatibilă cu crestinismul? Tot mai puțin dar cred ca inca mai este!
    Este buletinul cu cip lepadare? Eu zic ca nu! Daca aveam un buletin cu Hristos pe el cu o cruce si il înlocuiam acestea cu un cip pe care tronau cei trei de 6, in locul crucii, poate ca era!
    Este vaccinul lepădare? Eu zic ca nu! (nu nu m-am vaccinat si nu o sa o fac si nu recomand nimănui sa o facă!) Lepădarea o sa fie constientă in timp ce vaccinul este doar o viclenie cu un scop încă neclar! Poate are legatura cu „semnul” dar nu este semnul!
    Ca amândouă sunt pre-mergătoare de acord! Dar de la Hristos incoace nu sunt toate „premergătoare”?
    Să dea Dumnezeu să ne dam seama când am ajuns la granița de unde începe mărturisirea, martirajul si apoi sa ne întărească sa-L mărturisim până la capat!
    Amin!

6.06.21

21 de gânduri despre „Gânduri de duminică XX

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ioane, eu zic că vom trăi și vom vedea. Grecii au o vorbă: când oamenii își fac planuri, Dumnezeu își râde în barbă. Cam așa s-ar traduce. De ce ne-am teme de buletinele cu cip, simple, când noi umblăm cu telefonul după noi și la WC?. Cu celelate nu-s de acord pentru că nu vreau să le dau amprentele mele fără să fie nevoie sau să-mi scaneze retina. Când e să fugi, fugi mâncând pământul și te ascunzi și în gaură de șarpe.Nimeni nu știe cum va reacționa într-o anumită situație până nu este acolo. Cât de credincioși sau necredincioși suntem, las-o pe seama Domnului. Eu zic că dacă ai sufletul și cugetul curat Dumnezeu vede. Gândul viclean,răutatea din suflet,lăcomia sunt adevăratele păcate, nu faptul că te culci sătul în post sau că nu postești. Acestea sunt păcate pentru cei care au ales calea bisericii. Cred că de la mireni altceva așteaptă Dumnezeu. Nici eu nu mă rog altfel decât tine și mărturisesc cu mâna pe suflet, că în ciuda acestui fapt, Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna când situațiile erau fără ieșire. Important e să crezi în El. Ceva poți să faci însă. Să fugi zilnic ca să te antrenezi pentru atunci când vine momentul. Mai greu e până iei hotărârea asta. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Nu e chiar asa cu mirenii si ne-mirenii! Diferenta este ca unii au sotie/sot ce ceilalti nu. Raspunderea fata de un copil e tot una cu cea pentru un frate de manastire!
      Cu postul e o problema mare: daca nu iti poti infrange trupul te infrange el pe tine si o face cand nu te astepti! Singura modalitate este antrenamentul continuu in infranare. De aici pleaca si calitatea rugaciunii din cate am putut eu sa observ si claritatea gandurilor!
      Iar despre conditia fizica sincer nu dau doi bani ?cat de cat o am) si nu dau ca daca la 18 ani am ridicat o tona ( cauta la minuni pe Site) cu ajutorul lui Dumnezeu o sa pot fugi la 80 de ani ca un sportiv incercat!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Vere, a trăi în munți, izolați, este o aventură pentru toată lumea! Eu sunt crescută în munți, mai am, cred, o vagă legătură cu spiritul muntelui, dar viața pe munte, izolat, mi se pare sinucidere curată. Chiar şi pentru mine care ştiu să fac toate treburile într-o gospodărie de munte, începând cu cositul ierbii cu coasa (ştiu s-o ascut, dar şi s-o bat pe ilău!), făcutul clăilor, tot ce ține de îngrijirea animalelor, plus făcut de brânză; apoi lucrul casei, tors, țesut, împletit şi multe altele. Dar oare aş mai avea puterea să-mi adun familia de pe două continente şi să-i duc în munți!? Cei de aici nu ştiu nimic să facă! Totul ține de a apăsa butoanele! Este foarte comod să trăieşti aici, pentru că ți se dă totul mură-n gură, pe principiul toată lumea trebuie să trăiască! Şi-ți dau doar un exemplu: găseşti cartofi gata fierți/copți! A face mâncare aici eşti socotit „dus cu pluta”! Dar eu fac! Mâncare de-a noastră, ardelenească, şi cine nu vrea să mănânce să comande pizza! Eu prefer o mămăligă cu brânză!
    Nu ştiu ce altceva să-ți spun!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Pai ce sa-mi spui? Suntem pe un gand! Eu mi-s taran amator doar dar ma pricep la animale stiu sa manuiesc un topor, sunt un tamplar acceptabil dar am o varsta cand ai vrea si nu se poate! Pe urma numai cineva care nu a trait la tara isi inchipuie ca te duci semeni si recoltezi pe urma stai la gura sobei si bei vin fiert ( de mure probabil)!

      Apreciat de 2 persoane

      1. Mi-am adus aminte de ceva şi trebuie să-ți spun! O colegă, profă de română, mă tot invidia pentru verile petrecute la fân, pe toate coastele! Când am început să-i povestesc cum umblam din zori şi până la apus numai cu cizme de cauciuc, când mă rezemam în coada greblei să-mi pot „priponi” un picior şi apoi celălalt să nu mă prăvălesc pe „tihorăițile” unde aveam locul, cum apă găseai la un izvor care nu era la trei paşi, ci poate la sute de metri…şi multe, multe altele! Că viața la țară nu este numai despre mirosul de iarbă proaspăt cosită şi hrană eco, ci muncă cu sudoare, până cazi lat! Acum cred că ai înțeles că nu am fost fanul vieții la țară!

        Apreciat de 2 persoane

      2. Aura tu esti un suflet de artist e mai greu cu baliga, noroiul si restul si ar fi fost si pacat! Dar nu suntem toti facuti pentru un anumit fel de viata nici in conditii de forta majora! Eu cu sapa functionez pe post de plug nu ramane nimic in urma! Coasa e pentru moarte! Mulsul pentru cine stie….Cum spuneam sunt „doreste mult sa fie taran” nu si sunt! Viata la tara e infernala pana iarna. Ca si in manastire si numai cine nu le cunoaste viseaza margarete si tavaleli printre maci!

        Apreciat de 2 persoane

  3. Parintele Adrian Fageteanu a zis sa ne rugam si Dumnezeu ne va arata o cale. A zis ca nu crede ca retragerea la țară e cea mai buna solutie, dar asta poate sa o încerce oricine.

    Apreciază

      1. Si eu am fost destul de tulburata, aveam aceleasi ganduri ca tine, dar acum m am mai linistit. La interior trebuie sa lucram în primul rand.

        Apreciază

      2. Asa ma simt si eu… Am vazut ca ajuta mult gandul la moarte, cum zicea parintele Cleopa. Am inceput sa ma gandesc în fiecare zi ca poate mor la noapte si asta ma trezeste. O trezire destul de anevoioasa, dar ceva ceva se simte.

        Apreciază

      3. Din pacate la mine nu „ține”; am trait prea mult cu moartea langă mine și nici nu am ținut niciodată cu dintii de viața! IN vremurile de acuma moartea nu e alternativa mai proastă decat viata care ne așteaptă…

        Apreciază

      4. Nici gandul ca peste cateva ore m-as putea întalni cu Hristos sau ca as putea trece vamile vazduhului sau ca as putea ajunge in iad pt pacatele mele?

        Apreciază

      5. Aici intram intr-o zona mai sensibila/ intimă și ca atare…
        Da si nu insa ar fi răspunsul…
        Sunt convins ca nu merit mantuirea ca puteam face mai mult dar din pacate la fel de convins ca nici in inca 100 de ani nu voi fi mai bun!
        Dar sper in ajutorul Maicii Domnului in mila lui Dumnezeu, in cativa sfinti, in rugaciunile catorva oameni si am ideea fixa ca pana la urma jumulit de pene si plin de vanatai o sa intru si eu pe nemerit asa cum a fost toata viata mea!

        Apreciază

      6. Nu prea știu ce să-ți răspund, iertare dacă am deranjat cu ceva.
        Iti trimit aici un documentar rusesc despre un tânăr care a murit, a vazut vamile vazduhului si lumea de dincolo si a mai primit o șansă la viață, poate il stii:

        Si 2 clipuri folositoare:

        Apreciat de 1 persoană

      7. Nu ai deranjat cu nimic dar unele lucruri din viata mea prefer sa le tin pentru mine doar desi in general vorbesc deschis cu oricine despre orice! De aceste lucruri ar explica atitudinea mea oarecum.
        La linkuri o sa ma uit cand ajung acasa!

        Apreciază

      8. Altfel se decurge o zi cand te gandesti ca poate mai ai doar cateva ore de trait. Si asta e cat se poate de real pana la urma, orice zi poate fi ultima.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: