Un salvamar, extrem de îngrijorat,
concediul lumii a stricat:
nu ne mai lasă să intrăm in apă
că-i frică lui, că unii se îneacă!
Și nu contează, că mulți știu să înoate,
a hotarât că-n apă, de acum, nu se mai poate
decât de porți colacul de salvare,
un tub de oxigen, pe brațe „aripioare„
și marea-i liniștită fară o încrețitură,
din țărm și până dincolo de geamandură!
Așa ca lâncezim și ne pârlim la soare,
gândindu-ne ce bine ar fi fost în mare,
în timp ce el, prin megafon, ne face frică:
„Uitati-vă un val in larg iar se ridică!
Vă rog sa faceți în spate câțiva pași
și grije la bătrâni, gravide, copilași!”
Iar când apare valul, mare, cam de-un cot
rămânem interzisi, fiindcă „distruge” tot:
castelul de nisip, cu scoică în loc de ușă,
ba chiar răstoarnă pe țărm o găletușă!
„Vedeți, se aude, exact ce v-am spus eu!
Iar valul care vine, ne va lovi mai greu!
Așa e în concediu, de acum și-n viață poate:
nimic nu mai e voie, nimic nu se mai poate!

24.08.2021