Gânduri de duminică XXIV

Răutatea nu rămâne nepedepsită!

Nu sunt un om bun!
Nu am fost niciodată și este greu de crezut că, în puținul timp care îl mai am la dispoziție, o să reușesc să devin! Nu că nu mi-aș dori, sau că nu încerc!
Și cu toate că sunt, cum sunt, nu pot să înțeleg de loc răutatea umană, faptul că noi ca popor ortodox, nu ne străduim, măcar între noi, să fim mai îngăduitori!
Că un Arafat, Johannis, Helwig, Orban ne vor răul, are o oarecare justificare; sunt de alt neam și generații întregi, în genele lor, ne-au urât sau ne mai urăsc, ne-au disprețuit sau o mai fac, au încercat sau mai încearcă, să ne vadă dispăruți din locul în care trăim de mii de ani!
Dar nu despre ei este vorba, ci despre toate „cozile de topor” autohtone, care îi ajută și sunt o mulțime! O fac pentru 30 de arginți, sau pentru speranța, deșartă, că ei vor fi îngăduiți să trăiască mai departe! Și nici măcar nu e vorba de „cozile de topor” importante ci de oameni (?) obișnuiți ca mine sau ca tine!
Zilele trecute sub ochi mi-a ajuns un dialog de pe faceboock, în care un grup de femei erau revoltate că se poate intra (prin îngăduintă unui Om) în nu știu ce Mall, fără dovada vaccinării! Schimbau informații cum se pot opune acestei stări de fapt, practic cum pot ajuta dictatura medicală să ne distrugă pe noi cei care nu am cedat! (nu mai am linkul și poate e mai bine așa!)
Ne-am învățat să ne bucurăm de moartea caprei vecinului, mai mult decât de orice altceva! Nu contează de loc că alături de vecin am trecut prin veacuri, prin greutați, prin războaie, prin foamete, prin prigoane! Nu contează că prin vinele noastre curge același sânge, nu contează de loc, că vorbim aceeași limbă și numai noi între noi ne putem cu adevărat întelege unul pe altul (dacă am dori-o)!
Când cel din „familia ta” nu înseamnă mai mult decât un străin, familia aceea nu are nici-o valoare!
Când cel din ” neamul tău” nu înseamnă mai mult decât un străin, neamul acela e pe cale de dispariție!
Sigur un om bun, un creștin trebuie să-i iubească pe toți la fel, pe cel din familia lui ca și pe dușmanii lui, dar câți sunt oameni buni, creștini adevărati? Majoritatea suntem doar spre drumul într-acolo, unii abia plecați alții mai spre sosire. Până ajungem, îi iubim pe cei apropiați, pe cei din neamul nostru mai mult ca pe străinii din alte neamuri! Nu dăm pâinea copiilor câinilor, mărgăritarele porcilor…
Este mai puțin anormal decât sa-i iubim pe dușmani, pe străini mai mult decât pe cei din familia, neamul nostru, cred eu!
Nemilostiv nu înseamnă doar să nu faci cuiva un bine, uneori ajunge să nu-i faci rău! Și poate nu ar strica să ne aducem aminte că cei care nu au făcut milă, vor fi judecați fără milă!
Veniti-vă în fire fraților!