Gânduri de duminică XXV

„Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Trăim niște vremuri cel puțin „ciudate„, apocaliptice poate e prea mult spus, dar pre-apocaliptice cu siguranță nu este greșit!
Cum s-a ajuns aici?
Prin lipsa de credință și discernământ în folosirea „economiei” în dauna „acriviei” !
S-au călcat și se mai calcă canoane în picioare, oamenii (mireni si clerici) nu se mai străduiesc să ajunga la nivelul cerut de creștinism, ci trag creștinismul în jos la nivelul lor, îl adaptează după nevoi, timpuri…
Ecumenismul, erezia, ereziilor, este dovada cea mai clară a decăderii noastre!
Astăzi nu mai este semn de iubire când îi spui celui care greșește că greșește, ci iubire înseamnă să lași după el, să greșești și tu cu el, ca să îl „odihnești„! Și nu-i vorba să manânci de dulce, cu el, într-o zi de post, ci de Taine care se administrează nu după canoane, ci așa cum dorește „creștinul modern”!
Lăsăm după fiecare „ca să fie bine” mai puțin după Sfinții Părinți, sau după Dumnezeu, care oricum nu sunt cu noi; ei sunt în lumea lor și noi, în a noastră! Noi trebuie să ne înțelegem cu cei de pe pământ, când vom ajunge pe lumea cealaltă, vom vedea cum ne descurcăm! „Dumnezeu e bun si ne înțelege si o să ne ierte!”
Ăia care spun altceva, sunt „fanatici” sau „talibani ortodocși„! Nu au iubire de aproape!
Nu sunt iubitori de pace! Pacea e mai mare…
Dar sunt oare trădătorii „făcători de pace”? De când a devenit trădarea ceva bun? Mai ales trădarea lui Iisus, a Maicii Domnului, a Sfinților a credinței?
Ce amestec poate să fie între confesiunile creștine, sau mai rău, între religiile popoarelor?
Cum s-ar putea mișca o căruță la care am înhăma, pe fiecare parte, o pereche de cai?
Trăim vremuri pre-apocaliptice în care deja trebuie să mergi mulți kilometri pentru o Sfântă Liturghie! Vremuri în care bisericile sunt frumos zugrăvite, pline de oameni …care nu știu ce caută acolo! Se copiază gesturi de la vecini, gesturi care cu vremea devin „canoane” iar lucrurile simple, de bun simț, nu sunt înțelese, sau acceptate iar preoților le este lehamite, sau mai comod, să lase lucrurile așa!
Cine poate amâna vremurile apocaliptice care se apropie?
Numai noi ortodocșii, dacă vom începe să fim … ortodocși!
Cum?
Începând să fim … ortodocși!
Ce înseamnă să fi ortodox?
Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”
„Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu”

Asta sunt ortodocsii; cei care fac din iubire voia lui Dumnezeu si care apară adevarul!
E vremea sa ne trezim să coborâm genunchii si să ridicăm mâinile spre cer si sa-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pe noi si întreaga lume a Sa!
Amin!

14.11.2021

19 gânduri despre „Gânduri de duminică XXV

Adăugă-le pe ale tale

  1. Să ne ajute Domnul să ne smerim și să trecem peste toate!
    Pur și simplu puțini înțeleg că viața trece ca o clipă și când ne trezim suntem la sfârșit de cale, dar ce luăm cu noi? Doar regrete, fiindcă de altceva va fi prea târziu 😦
    Așa mai fuge timpul acesta! Îi ziceam mamei că uneori am impresia că voi păți cu viața așa cum pățim cu un eveniment ordinar. Spre exemplu avem ziua nunții sau un jubileu, sau o festivitate ceva, în fine. Tot ne pregătim din timp, fugim, planificăm, așteptăm ziua cea cu marele eveniment, apoi vine și ziua ceea. Fuga în colo, fuga încoace și hop și ne pomenim că evenimentul a trecut, iar noi deja suntem în pat. Am impresia că așa este și cu viața. Fugim, planificăm, ne zbuciumăm, iar timpul zboară și când colo va veni și ziua ceea în care ne vom pomeni în sicriu în mijlocul bisericii.
    Nu știu dacă mulți se gândesc la asta, dar după cum zicea cineva dintre sfinții părinți: Dacă oamenii s-ar gândi la Dumnezeu și la moarte, viața ar fi cu totul altceva.
    Fie Voia Domnului! Nouă nu ne rămâne decât să credem și să sperăm!
    Vă doresc o duminică luminoasă și liniștită!

    Apreciat de 4 persoane

      1. ,,Cum s-a ajuns aici?
        Prin lipsa de credință și discernământ în folosirea economiei în dauna acriviei”

        Da, așa este. Necredința și materialismul două mari rele la care se mai adaugă desfrânarea și prunc uciderea.
        Și deja ne-am înhămat unui jug care trage in jos spre iad.

        Necredința lovește direct in Dumnezeu iar materialismul ne dezumanizează, omul devenind rob materiei care culmea, nu îl mulțumește! Ajunge bietul om ca porcii din Gadara care așteaptă sa fie luați în primire de demoni. Ei bine, aceasta este lumea de astăzi.

        Să nu ne mire faptul că criminalii aceștia se poarta cu noi fără milă, fara pic de compasiune, ca față de animalele care le duci la abator.

        Primim ceea ce și noi am dăruit.
        Ucigând pruncii nevinovați prin avorturi fără limite am lucrat la propria noastră pierzare. Cum?
        Prin doctorii care de la atâtea crime făcute au devenit insensibili!

        Apreciat de 3 persoane

  2. Poate ca daca ne-am gandi doar la Dumnezeu si am exclude moartea din ecuatie, am deveni foarte puternici.
    Nu intamplator se induce obsesiv frica fata de acest moment. Suntem cumva ‘programati’ sa ne gandim la final. De aici sunt generate infinite cai de profit pentru diversi stapani. Insa ideea care este si frumoasa si fabuloasa este ca totul este interconectat. Putini vorbesc despre asta. Este un adevar ce merita expus. De aici e mai usor sa intelegem cu adevarat ce inseamna sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Eu asa cred.

    Sanatate si mult bine!

    Apreciat de 2 persoane

      1. Suzana, așa este precum spune domnul Ioan.
        Nu exista moarte. Exista doar o trecere din acest plan fizic in cel metafizic, spiritual. Sau daca există moarte, exista doar pentru doua secunde, asa cum faci dintre planuri.
        Și atunci pentru ce ne temem?
        Că ne găsește nepregătiți.
        Ei, aici este un mare adevăr. Însă soluția este simplă: pocăiți-vă că sa apropiat împărăția cerurilor.

        Însă celor pătimași le este cumplit sa înțeleagă această pocăință. Daca le vorbești de pocăință le e totuna ca si cum le-ai da una in moalele capului…
        Însă atât de frumoasă este pocăința, ca ei n-au habar!

        Și atunci? Se tem de Dumnezeu?
        Dar Dumnezeu este cu totul bun (câtă vreme sântem in acest cort (trup) muritor)
        Se tem de pocăință? Nu, de fapt teama le este insuflată de necuratul.
        De ce? Pentru ca ii teribil de frica sa nu ii scape sufletul din gheare.
        Și atunci pentru cine santem? Cui ii facem pe plac? …

        Apreciat de 3 persoane

    1. Nu pot spune ca ‘stiu’, dar simt ca este asa, pentru ca suntem energie, iar energia se transforma si nu se pierde. Asa ca pur si simplu nu murim. Iar rugaciunea incepe cu
      ‘Tatal nostru’, asa ca de ce ne-ar fi frica de El?
      Nedumerirea mea cea mare se refera insa la cine e… necuratul?
      Cand o planeta intreaga este captiva, lucrurile mi se par mai complicate.
      Chiar pare o lupta pentru suflete…

      Multumesc frumos pentru completare.
      Numai bine!

      Apreciat de 2 persoane

      1. Cine este necuratul, sau neprietenul, sau dușmanul mântuirii, sau pierzătorul, sau ucigașul de suflete, sau urătorul de oameni . Este diavolul sau satana, potrivnicul lui Dumnezeu, urătorul Binelui Suprem care este Dumnezeu.

        Toate relele care se fac în lumea aceasta de oamenii cei răi prin acesta se fac, și acesta este izvorul a toată răutatea.

        Tot așa cum nu se poate face binele decat și numai prin Dumnezeu și Dumnezeu este izvorul a toată bunătatea.

        Diavolul, satana, este îngerul căzut din ascultarea de Dumnezeu, și din înger (care înseamnă lumină) sa făcut demon – potrivnic și a pierdut lumina si a devenit întuneric.
        Mintea lui este întunecarea mare, și nu are liniște ziua și noaptea până când își va împlini scopul său, acela de a distruge lumea.

        Însă aceasta nu o poate face decât prin oamenii cei înșelați și avizi dupa putere și întunecați ca și el.

        El urăște creația și mai ales pe Om deoarece noi, avem Chipul Celui pe care el îL detestă și îL urăște atât de mult.

        Urăște toată creația deoarece este lucrul Mâinilor Divinității.

        Și toată această dușmănie și răutate (răutatea cea veche, tatăl minciunii și ucigașul de oameni dintru început – așa cum îl denumește Sfânta Scriptură)

        Cine i-a insuflat lui Cain răutatea de a-l ucide pe fratele său Abel care atât de bun era și nu îi facuse nici un rău. Și aceasta încă din zorii zilei creației cand nici nu se știa ce este aceea ,,moarte”…

        Oamenii din varii argumente nu vor să știe acestea, fie că se tem, fie ca nu se pot lasa de păcat.

        Și atunci ei preferă sa adopte tehnica struțului, aceea de a-și băga capul in nisip pentru a se ascunde.

        Însă dacă tu ignori și nu vrei ca să crezi, asta nu înseamnă că Binele sau răul a încetat să existe.

        Daca nu ai vrut sa îi faci față câtă vreme ai fost în viață,cum vei putea sa faci față când vei iesi din acest trup, atunci când nu vom mai avea nici o putere si vom fi la cheremul acestor duhuri ale întunericului.

        Dumnezeu sa ne dea luminare și îndreptare ca să învățăm ce ne este de folos sufletului nostru.

        De trebuință este ca în toată vremea sa cerșim cu umilință mila Lui pentru a nu ne pierde pentru totdeauna!

        Apreciat de 3 persoane

      2. Bine ai spus tu Suzana ca sântem energie.
        Însă ENERGIE NECREATĂ !

        Orice altă energie nu are Imortalitate, ea se pierde într-un final însă Sufletul este Suflare Divină. Este o scânteie din Divinitate.

        Însă ce te faci, cand tu te faci defăimător al celor Sfinte tăvălind Sufletul Lui Dumnezeu în atâtea abjecțiuni si murdarii si păcate oribile.

        Greu răspuns ne așteaptă…

        Apreciat de 2 persoane

    2. Multumesc mult pentru toate gandurile impartasite si de ademenea gazdei noastre generoase.

      Continui sa sper ca Tatal nostru ne va inspira in tot ceea ce facem, atunci cand gandurile si privirile noastra nazuiesc spre EL. De multe ori, asa, ca o mica rugaciune, imi spun ca sa fim acoperiti de intelepciunea necesara pentru a intelege ce se intampla si de ce ni se intampla. Iar aceasta intelepciune doar de la El poate veni.
      Multumesc inca o data.
      Seara buna.

      Apreciat de 2 persoane

    3. Ma uluieste LIMPEZIMEA cu care expui totul!
      Nu scriu ca sa te periez!
      Cat de simplu si CLAR este totul din ceea ce analizezi.
      Cum ar fi fost daca am fi avut TREI IERARHI in tara care ar fi GRAIT astfel?
      Acum urc si la mine pe blog articolul cu tot cu comentarii.
      O reverenta in fata voastra din partea mea fratilor!

      Apreciază

  3. Apocalipsă este ptr fiecare momentul depărtării de Dumnezeu. Mai ales in aceste vremuri trebuie să avem gândul Sus la El, nici in stânga, nici in dreapta, nici înainte, nici înapoi, nicăieri decat Sus! Frumos ai scris.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Ai trasat foarte perspicace o linie sensibila. Excluzând teama teribilă de moarte devii nu doar mai puternic ci INVULNERABIL.
    Iar asta nu se vrea cu nici un chip. Se vrea alimentată frica aceasta cu orice mijloace ca oamenii să ajungă la mila lor.
    Să nu iti dorești vreodată așa ceva că ăștia NU ȘTIU ce este aceea milă!

    Toată treaba asta este ca TREBUIE sa câștigăm Mila Domnului. Că Dumnezeu este bun, la El nu există sindrom de manipulare a puterii, nu are nevoie de așa ceva pentru simplul fapt ca El ESTE Dumnezeu. Iar dacă vom dobândi Mila Domnului, cine ne va mai putea fi împotrivă?

    Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
    (Epistola Sfantul Apostol Pavel către Romani cap 8, 38-39)

    Ei nu vor ca oamenii sa accedă la cunoașterea Milei Dumnezeiești, însă ei, și fără să vrea îi vor face umanității un astfel de bine. Așa cum și diavolii fac același lucru și fără voia lor. Se spune, că vrăjmașul seamănă însă Hristos seceră pentru că le întoarce pe toate spre folos.
    De nevoie este să trecem prin treierătoarea aceasta ca sa dobândim folos pentru sufletele noastre pentru veșnicie.

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: