Gânduri de duminică XXV

„Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Trăim niște vremuri cel puțin „ciudate„, apocaliptice poate e prea mult spus, dar pre-apocaliptice cu siguranță nu este greșit!
Cum s-a ajuns aici?
Prin lipsa de credință și discernământ în folosirea „economiei” în dauna „acriviei” !
S-au călcat și se mai calcă canoane în picioare, oamenii (mireni si clerici) nu se mai străduiesc să ajunga la nivelul cerut de creștinism, ci trag creștinismul în jos la nivelul lor, îl adaptează după nevoi, timpuri…
Ecumenismul, erezia, ereziilor, este dovada cea mai clară a decăderii noastre!
Astăzi nu mai este semn de iubire când îi spui celui care greșește că greșește, ci iubire înseamnă să lași după el, să greșești și tu cu el, ca să îl „odihnești„! Și nu-i vorba să manânci de dulce, cu el, într-o zi de post, ci de Taine care se administrează nu după canoane, ci așa cum dorește „creștinul modern”!
Lăsăm după fiecare „ca să fie bine” mai puțin după Sfinții Părinți, sau după Dumnezeu, care oricum nu sunt cu noi; ei sunt în lumea lor și noi, în a noastră! Noi trebuie să ne înțelegem cu cei de pe pământ, când vom ajunge pe lumea cealaltă, vom vedea cum ne descurcăm! „Dumnezeu e bun si ne înțelege si o să ne ierte!”
Ăia care spun altceva, sunt „fanatici” sau „talibani ortodocși„! Nu au iubire de aproape!
Nu sunt iubitori de pace! Pacea e mai mare…
Dar sunt oare trădătorii „făcători de pace”? De când a devenit trădarea ceva bun? Mai ales trădarea lui Iisus, a Maicii Domnului, a Sfinților a credinței?
Ce amestec poate să fie între confesiunile creștine, sau mai rău, între religiile popoarelor?
Cum s-ar putea mișca o căruță la care am înhăma, pe fiecare parte, o pereche de cai?
Trăim vremuri pre-apocaliptice în care deja trebuie să mergi mulți kilometri pentru o Sfântă Liturghie! Vremuri în care bisericile sunt frumos zugrăvite, pline de oameni …care nu știu ce caută acolo! Se copiază gesturi de la vecini, gesturi care cu vremea devin „canoane” iar lucrurile simple, de bun simț, nu sunt înțelese, sau acceptate iar preoților le este lehamite, sau mai comod, să lase lucrurile așa!
Cine poate amâna vremurile apocaliptice care se apropie?
Numai noi ortodocșii, dacă vom începe să fim … ortodocși!
Cum?
Începând să fim … ortodocși!
Ce înseamnă să fi ortodox?
Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”
„Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu”

Asta sunt ortodocsii; cei care fac din iubire voia lui Dumnezeu si care apară adevarul!
E vremea sa ne trezim să coborâm genunchii si să ridicăm mâinile spre cer si sa-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pe noi si întreaga lume a Sa!
Amin!

14.11.2021

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: