Toată viața te smerești,
de la tine lași să treacă,
însă când îi părăsești,
se bucură: „Bine că pleacă!”
De-i întorci cuiva obrazul,
nu-i răspunzi, sau dacă taci,
nu-l faci să schimbe „macazul,”
ci îl umpli doar de draci!
De-ți mai faci și o cruce mare,
și șoptesti: „Doamne păzește!”
dracii în el se aprind mai tare
și din nou, te pălmuiește!
De-i dușman și îi dai mâncare,
nu-i aprinzi pe cap cărbuni ,
te urăște în continuare;
dracii, nu poți să-i faci buni!
…………………………………………….
Înrăită-i peste poate
lumea să o mai poți schimba,
cu un gest de bunătate,
cum era, de mult, cândva!
7.04.2022
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns