Les jeux sont faits!

Când o să mai învățăm Doamne să nu ne mai punem speranța în oameni?
Când o să înțelegem că tot darul cel bun de sus vine, Părinte al luminilor?
Când vom renunța să mai căutăm fericirea, dreptatea, adevărul, iubirea… printre oameni?
Au trecut mii de ani de când ne-ai făcut, ne-ai vorbit direct, sau ai trimis îngeri să ne vorbească, proroci, Te-ai întrupat ca om, ca să ne vorbești de la nivelul nostru! Ne-ai aratat cum trebuie să fim, care este Calea pe care trebuie să mergem și mai ales, unde trebuie să dorim să ajungem, iar noi continuăm ca și cum toate acestea n-ar fi avut loc!
Preferăm să stăm la masa de joc a lumii și să jucăm acest joc măsluit, pe care îl joacă toți! Știm că nu putem câștiga, știm că „banca” câștigă la sfârșit totul, dar ne prefacem că nu am fi știut, ba mai suntem chiar surprinși, când pierdem! Și pierdem tot timpul! Dar în loc să ne rupem de joc, rămânem la masă și continuam să jucăm, tot mai datori celor care ne oferă jocul și ce-i mai rău, tot mai datori Ție!
Chiar dacă unul sau altul, este lăsat să câștige, chiar dacă „banca” între timp are mai toată averea lumii în posesie, cine dintre cei vii, din față sau din spatele mesei de joc, nu îți este dator Ție? Și ce va da omul pentru sufletul său?
Nimănui nu-i ajunge toată bogăția lumii, toată slava lumii, toată puterea peste întreaga lume, să-și răscumpere sufletul său! Ca să nu mai vorbim de sufletele care le-a tras după el!
Și totuși, foarte puțini se rup de jocul asta, păgubos pentru toți, deși majoritatea dintre noi știu că vor pierde! Știu că Te vor pierde! Că se vor pierde!
Scapă-ne Doamne Dumnezeule de dependența asta, oricum crezi Tu de cuviință și ne mântuiește!
Amin!