Doamne fă-mă o păsărică,
cenușie, cât de mică,
noaptea ca să Te slăvesc,
ca ele când ciripesc!
N-au cămări, nu au hambare,
caută mereu mâncare,
de oameni sunt speriate,
de animale sunt vânate!
Stau în ger, în ploaie, vânt,
sau dau roată la pământ,
dar știu ca să-ți mulțumescă,
pe limba cea păsărească!
Și asta o fac până când mor,
din copaci, din cer în zbor,
de când soarele dispare,
până în zori când iar răsare!
Iară eu, ce le-am pe toate;
casă, hrană, sănătate,
noaptea nici nu mă gândesc,
să mă scol să-ți multumesc!
Ba ades mă deranjază,
când aud cum psalmodiază,
la fereastra casei mele,
toate aceste păsărele!
Și în loc să încep și eu
să-l slăvesc pe Dumnezeu,
închid geamul supărat,
și mă întorc la somn, în pat!
Deci te rog o păsărică,
fă-mă Doamne, cât de mică,
noaptea ca să Te slăvesc,
căci vreau să mă mântuiesc!
28.06.2023
Lasă un răspuns