Părerea mea, e doar o părere deci nu săriți cu parul că nu o impun nimănui, este că România nu poate ieși din ogașele* în care a intrat, sau au băgat-o alții, decât prin credință și prin iubire de țară! Dar credință adevărată nu de duminică și iubire de țară până la sacrificiul de sine, până la moarte!
Știu că nu este doar părerea mea ci că ea este comună multora dintre români, faptul ca așa zișii „suveraniști” care bat monedă pe aceste două teme au început să câștige popularitate, arată că nu mă înșel!
Modele de cum ar trebui să fim noi dar sau mai ales „liderii suveraniști” avem destule! Unele dintre aceste modele sunt între timp canonizați sfinți, alții nu mă îndoiesc ca vor fi la rândul lor în curând, vorbesc de martirii închisorilor comuniste!
Da, unii erau simpatizanți ai Legiunii sau chiar membrii, dar ura impotriva lor nu era/este din cauza asta, ci fiindcă ne pot servi ca modele de credința, patriotism, curaj!
În nici-un caz nu putem însă compara pe vreun lider „suveranist” actual, cu aceste modele, sper că este tuturor clar! Cui nu îi este clar să vadă că nici-unul nu și-ar jertfi poziția de lider pentru țară, ce să mai vorbim de viață! (Asta nu înseamnă că cei de la PsD sau PNL ar fi mai buni; sunt toți „o apă si-un pământ„!)
Părerea majoritară în țară, din păcate, este alta și anume: ” Suntem o țară mică, avem nevoie de protecție, chiar dacă asta înseamnă săracie, umilințe, căciuleală! Așa am supraviețuit până acuma și așa vom supraviețuii și de aici înainte!”
Fals! Si când am plătit tribut, am continuat să trăim după cum doream noi, nu cum doreau cei cărora le plăteam tributul! Acum plătim tribut să dispărem ca neam!
Majoritatea țărilor sunt mici și au nevoie de protecție, dar nu toate își doresc doar supraviețuirea, nu toate acceptă umilințele de tot felul, nu toate se dăruiesc celui mai puternic! Noi nici măcar nu suntem o țară foarte mică, sau săracă, sau slab populată!
Ungaria de exemplu, este o țară mult mai mică și săracă, în schimb are voce, are coloană vertebrală! Nu se dăruiește pe degeaba ca noi, ci iși negociază poziția! Căci în lume nu există doar SUA ca putere, ci mai există Rusia, China, dispuse oricând să ofere la fel ca americanii „protecție” contra cost! Probabil că nu vor nici ungurii să vină iar rușii peste ei, dar asta e atuul cu care se pot face auziți și pe care îl folosesc! Pe acest motiv lumea privește cu mai mult respect Ungaria decât România, fiindcă este o țară care știe să spună „NU!” Care spune „Nu!”
Ungaria are o voce în UE, în timp ce noi acceptăm tot ce ni se cere indiferent cât de dezavantajos, de toxic ar fi pentru noi! Numai zilele aceste Romania nu a fost nici măcar invitata la discuțiile despre agricultură ale UE! Noi care am putea sătura de pâine toată Europa! Noi la care creșterea animalelor este în gene. Noi de la care a plecat în Europa viticultura!
Atâta ni s-a spus că suntem lipsiți de valoare și ca nu suntem capabili de nimic încât am început să fim convinși de minciunile acestea, să ne resemnăm și urmează probabil să ne creștem copiii direct ca sa fie slugile străinilor!
Atât suntem de convinși că vom rămâne (orice s-ar întâmpla) gunoiul Europei încât mergem și alegem fară mustrări de conștiință un Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, Simion, Șosoacă, Birchall, să ne reprezinte, să ne dăruiască cui vor crede ei de cuvință, că deh „suntem o țară mică și avem nevoie de protecție!” după care vom privi nostalgici înapoi în istorie, la eroii și înaintașii noștri, care gândeau altfel decât noi și vom ofta din rărunchi! Eventual fiindcă suntem neam de poeți vom recita dramatic (în gând de preferință) niște versuri frumoase, în care nu credem, dar dau bine la imaginea de sine:

„Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?.

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.”

…după care bem o bere, râgăim puternic și ne culcăm liniștiți!

5.09.2024

*ogașă/e – regionalism, șanț adânc lăsat pe drumurile de țară de utilajele agricole, din care este foarte greu de ieșit altundeva decât acolo unde se termină!