Mi-e dor Măicuță de Grădina Ta,
de harul ce-n văzduh plutește,
mi-e dor cu pacea a mă îmbrăca,
de Liturghia care nu mai contenește!

De aerul cel veșnic parfumat,
de sparda care-l tămâiază,
de clopotele ce în noapte bat,
de sfinții care lumea o veghează!

Mi-e dor de razele de soare
ce din altar ne mângaie de dimineață,
când soarele din mare apare,
trezit și el de rugăciuni la viață!

Mi-e dor de lumea Ta în care
necunoscut e egoistul „eu„
și în care se trudește fiecare,
să facă un pas, sau doi, spre Dumnezeu!

Te rog Stăpână fă-mi chemare,
să mă întorc unde am fost născut,
căci bateriile mele-s goale
și-n lume să le încarc, nu s-a putut!

29.05.2025