Da, nu merge mai nimic în viața mea simplu, fară efort, de la sine, fară piedici, fără probleme…
Aș minți să spun că nu știu de ce este așa, pentru că cu siguranță e vorba de păcatele mele, în principal de mândrie și „Dumnezeu celor mândrii le stă împotrivă„!
Aicea ține de mine să schimb ceva și mă străduiesc să o fac, dar este foarte greu de scăpat de o patimă care se ascunde sub diferite fețe, astfel încât de multe ori nici nu-ți dai seamă ca o ai, cu toate că îți conduce felul de a fi și cu toate că rezultatele ei se vad încă din viața asta și numai de bine nu sunt!
Pe de altă parte nu a fost mult diferit nici când (probabil) nu eram chiar așa de mândru ca acum și nici împovărat de alte patimi și păcate! Asta o datorez (tot probabil) înaintașilor mei, pentru că „Părinții au mâncat aguridă și copiiilor li s-au sterpezit dinții”! Aici nu pot face mare lucru decât să le duc pe toate fară cârtire, cu speranța că am să pot plăti în felul ăsta cât mai mult din datoria lor, să nu ramână și de la ei pentru urmașii mei, că le ajunge cât rămâne de la mine!
Pe de altă parte trebuie să-mi amintesc mereu că „Dumnezeu pe cel care-l iubește îl ceartă„! și ca atare viața asta a mea, în care încasez pălmi după cap imediat când am greșit ceva, este de fapt datorată grijii lui Dumnezeu, pentru mine nevrednicul, personal! El dorește a mă aduce pe drumul cel bun, de a mă ține cât mai mult pe el, de a nu mă lăsa să rătăcesc, astfel încât la capătul lui să mă aflu în fața porții care trebuie, pe care ne-o dorim noi oamenii, dar mai ales o dorește Dumnezeu, ca părinte al nostru al tuturor!
Nu-mi rămâne decât să-i dau slavă și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate și desigur până mai trăiesc să încerc să scap de patimile mele, mai ales de mândrie ca să mă găsească moartea în picioare, pe drumul cel bun!
Asa să ne ajute Dumnezeu pe toți!

14.09.2025