Da, am pierdut cu Bosnia și da Bosnia e cât trei județe de la noi, dar ce contează, noi să fim sănătoși!
Dacă ar fi asta cea mai mare pierdere a noastră, sau singura, dar noi pierdem mereu, zăcăminte, coifuri, păduri, tezaur, terioriu, populație, sarcini… Am pierdut noi suveranitatea, spoiala de democrație pe care credeam că o avem, ce contrează un meci de fotbal? O calificare!
Oricum nu noi nu suntem de vină!
Niciodată nu suntem noi de vină! Nici la fotbal, nici în viața de zi cu zi, noi suntem doar mereu dezavantajați de soartă, de poziția geografică, de țările mai puternice, de arbitru!
Toți ne vor răul! Toți ne disprețuiesc, nimeni nu vede cât de geniali suntem!
Este ușor să ne disprețuiască pentru că suntem o națiune de individualiști, de neînțeleși, o națiune care niciodată nu trage în aceeași direcție! Din principiu!
Suntem grozavi câte unul, într-o echipă străină, nu conteaza că-i de fotbal, sau de muncă în alt domeniu! Când formăm o echipă doar de români, sau dacă într-o echipă străină sunt 2, 3 români, treaba nu mai funcționează!
De ce?
Nu știu! Nu mă pot pune în pielea altuia să știu, dar văd cum sunt eu în pielea mea! Poate suntem toți la fel, sau poate sunt doar eu așa, fiecare să-și răspundă singur!
Am lucrat între străini o jumatate de viață și am fost bun în ce făceam, aș spune ca am fost cel mai bun, dar asta ar fi o părere subiectivă, deci nu se pune!
Nu pot însă să nu recunosc ca am fost tot timpul nemulțumit de recunoașterea calitaților mele! Munca nu mi-a fost răsplătită după cum meritam, zic eu, nu mi-a făcut niciodată plăcere, ci a fost doar un rău necesar!  Tot timpul!
Am lucrat per total grozav, dar recunosc că am făcut-o…în salturi. După o perioada intensă de muncă, după atingerea unor „culmi„, am lăst-o mai moale!
Cam așa cum se întâmplă cu fotbaliștii noștri după ce dau un gol! După ce câștigă un meci! După ce au făcut un transfer în străinătate!
Peste 30 de ani am privit colegii mei străini, în special nemți, care păreau tot timpul mulțumiți de munca lor și care lucrau mereu cu aceeași intensitate și calitate! Roboți! Pauza era pauză și munca muncă!
Eu n-am fost așa!
Nu sunt așa!
Nici n-aș vrea să fiu așa!
M-am gândit că de vină e felul meu de a fi, dar când văd că asta se întâmplă cu majoritatea românilor, mă mai liniștesc și îmi spun că așa o fi „rasa” noastră!
Ne adaptăm rapid la orice situație, ne integrăm fără fisură între străini, ne spetim trăgând la căruța lor, dar nu putem să facem același lucru între ai noștri, pentru căruță proprie!
De aceea pe mine rezultatele proaste ale echipelor românești, că sunt echipe politice, sportive, sau de alt fel, mă supără dar nu mă surprind!
Până nu vedem în ceilalți români frații noștri, până ne mai bucură că-i moare capra vecinului, până trăim după principiul „să plângă mama celuilalt, nu a mea!”, până nu intra în conștiința noastră națională cuvântele „noi„, „al nostru” o să iasă din când în când în evidență câte unul dintre noi, dar foarte rar vom ieși ca țară, ca grup, ca echipă!
Rezultatul de aseară ca și mai toate rezultatele colective …ne caracterizează!
Că ne place sau nu, ăștia suntem!

16.11.2025