Aseară m-am uitat la meciul dintre România și San Marino. De ce? Să văd care e valoarea noastră atunci când jucăm fără emoții și cu ultima națiune din fotbal! Cea mai buna și corectă comparație este fie cu cel mai bun, fie cu cel mai slab!
În primele minute era 1-0 pentru San Marino!!!
O națiune cu 34 000 de locuitori, adică ca să înțelegeți cât înseamnă asta, ar intra toți pe ceva mai mult decât jumătate din Stadionul Național!
Desigur San Marino sunt ultimii la fotbal, dar de unde să scoată bieții de ei 11 fotbaliști de valoare, din 34 000, din care jumătate sunt femei, iar din jumătatea cealaltă majoritatea fie sunt trecuți de 40 de ani, sau sub 18, fie nu sunt sportivi, sau nu le place fotbalul?
Așa că nu au fotbaliști de valoare, cei pe care îi au nu sunt profesioniști, ci amatori, oameni oarecare cărora le place fotbalul și care se antrenează în timpul liber, participă la antrenamente, meciuri, dacă … sunt învoiți de șefii lor!
E normal să nu bată pe nimeni, sau să nu dea goluri nimănui!
Nimănui în afara României!
Deci la 1-0 pentru ei rușinea noastră ca români, ca spectatori, nu mai vorbesc de jucători, antrenor, federație, era infinit mai mare decât bucuria lor!
Și bucuria lor a fost enormă!
Am vrut să opresc televizorul dar mi-am adus aminte ca România îl are președinte pe Nicușor Dan, așa că nici o altă rușine nu o mai poate întrece pe aceasta!
În cele din urmă s-a terminat 7-1 pentru noi, un rezultat mincinos care poate arăta „normal” pentru cineva care nu a văzut meciul! Cei care l-au văzut știu că am fi „alergat” mult și bine după egalare dacă … nu se egalau singuri!
Mai știu că din cele 8 goluri 4 au fost ale lor, 3 direct și unul indirect!
Da, a plouat fară întrerupere și a fost frig, dar a plouat și peste cei din San Marino, iar nouă nu ne-a fost așa frig ca lor, pentru jucătorii noștri nu s-au demarcat, nu au cerut mingea, nu s-au mișcat decât când a fost cu neputință să dea la portar, sau înapoi în timp ce ei faceau presing atât cât i-a ținut „benzina„! Sau poate nu au mai facut risipă de energie  doar pentru ca a doua zi mergeau la munca? Posibil!
Concluzie?
Dacă printr-o minune, o mare minune, ne calificăm la turneul final, ceea ce este foarte greu de crezut, o să venim foarte repede înapoi, cu o caruță de goluri primite!
Asta dacă fotbaliștii noștri nu-și aduc aminte că nu se reprezintă doar pe ei, ci câteva milioane de români!
Sau măcar luptă pentru ei, susținut, fără „pauze” pentru un transfer la o echipă mai bună, pentru o blondă mai platinată, pentru un tatuaj, sau freză mai deosebită și nu ne fac de râs, din nou, în fața întregii lumi!
Pentru asta avem politicienii „aleși” și ne ajunge!
Hai România!

19.11.2025