Este ușor să spui „cred în Dumnezeu” dar să nu faci absolut nimic din ce a cerut El! Fie direct, în Noul Testament, prin viu grai, sau prin exemplu vieții lui pământești, sau indirect prin Sfinții Apostoli și Marii Părinți ai creștinismului!
Este un fel de a-ți fura singur căciulă, de a crede ca mântuirea ta e asigurată fără cel mai mic efort.
Da, credința nu-i un lucru de la sine înțeles chiar dacă fiecare am primit „talantul” credinței, al căutării lui Dumnezeu, pe care unii îl înmulțesc, alții îl ascund de propria conștiință!
Și dacă tot ajungi să ai un strop de credință, Dumnezeu ți-o pune la încercare întreaga viață!
Dacă celor credincioși le-ar merge mereu bine, probabil toată lumea ar fi credincioasă, așa ca de obicei cei care îl urmează pe Hristos cu adevărat se îmbracă pe acest pământ cu „cămașa” Lui care inseamnă … răstignire!
Pentru mulți dintre cei credincioși, sau de multe ori în viață  lor pământească, este
greu de înțeles că Dumnezeu nu ne este dator cu absolut nimic! El poate să ne dea ce-i cerem, sau să nu ne dea, indiferent cât de insistenți suntem, cât de mult „merităm„, sau nu să fim ascultați!
Putem face găuri în podelele bisericii, putem posti luni întregi cu pâine și apă, putem face mătănii pană ni se scurtează genunchii și ne putem ruga zi și noapte, dacă nu este să primim ce cerem, nu vom primi! Pe de altă parte rugăciunile începătorilor sunt foarte rapid și des ascultate, deși „efortul” lor de a-l „atenționa” pe Dumnezeu e minimal!
Dumnezeu are felul Lui greu de înțeles, de noi oamenii, de a răspunde sau nu cuiva, mai ales când e vorba de cineva care se declară convins de existența Lui!
„Bateți si vi se va deschide, cereți si vi se va da!” Așa este, dar mai rămâne de văzut când și dacă ce primim nu este mai de folos decât ce am cerut, asta presupunând ca suntem capabili sa vedem diferența și nu suntem prea dezamăgiți că nu am primit ce am cerut!
Toate rugăciunile sunt auzite, dar asta nu înseamnă nici pe departe că vor fi îndeplinite când dorim noi, sau vreodată!
Și atunci la ce bun Dumnezeu pe lumea asta?
Pentru a putea purta crucea pe care fiecare o primește și va trebui să o poarte! Fară El un lucru foarte greu, pentru mine  chiar imposibil, să o faci până la capăt!
Pentru speranța, de multe ori și la mulți îndreptățită, că vor fi ajutați atunci când nimeni și nimic nu îi mai poate ajuta!
Pentru a nu rămâne niciodată singuri pe pământ, fără cineva care ne iubește așa cum suntem!
Pentru ca buna-înțelegere, pacea, iubirea dintre oameni, este posibilă doar celor strânși în jurul lui Iisus Hristos!
Pentru multe altele, dar mai ales pentru speranța de a intra în lumina veșnică după moarte!
Se poate trăi și fără Dumnezeu pe pământ, se poate să-i întoarcem spatele?
Da, e posibil fiindcă El ne-a lăsat libertatea aceasta de a alege și pentru mulți este drumul ales cu tot ce inseamnă ca și consecințe!
Ba uneori Dumnezeu care știe dacă omul e capabil să-și revizuiască viața sau nu, acestor atei convinși le netezește mult drumul fața de cei care „în Hristos s-au îmbrăcat”!
Greu de înțeles acest lucru, dar explicația o găsim în Psalmul 72, scris cu mult înainte de apariția creștinismului și de atunci la îndemâna oricui căruia i se pare „atrăgătoare” viața fară Dumnezeu!
De ce tot acest articol?
Pentru că dacă viața nu ne aduce în situația de a ne răspunde, poate nu e rău să ne punem singuri întrebarea: „Eu cred, sau îl și ascult de Dumnezeu?„ Nu e nici pe departe același lucru și nici același drum, spre aceeași veșnicie!
Să luăm aminte!

19.01.2026