In Luca 19 1-10 Iisus (Instanța Supremă) a spus (și cuvintele Sale sunt Lege în Univers) „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia !„
după ce Zaheu s-a dezis de răutățile lui, de până atunci, promițând să îndrepte răul făcut și să despăgubească cu vârf și îndesat pe cei pe care îi înșelase!
Întrega casă a lui Zaheu, nu doar  Zaheu a fost mântuit! Foare important aspect, pentru că ține de o „economie” specific dumnezeiască! Dumnezeu mântuiește toți casnicii pentru pocăința unuia singur din familie!
Până la predica de azi aspectul acesta mi-a scăpat deși cred că este extrem de important pentru fiecare dintre noi!
La fel de „ciudat” pare pentru noi oamenii, și faptul că Iisus ajută/mântuiește un paralitic pentru credința (celor patru) prieteni ai acestuia! Sau vindecă sluga sutașului pentru credința, rugămintea acestuia din urmă!
Ca atare pentru mântuire cuiva ajunge credința, rugămințile, insistența, pocăința altuia cu condiția ca între cel care primește și cel care „acționează” pentru acesta să existe o „dependență” de dragoste!
Și cum timpul, spațiul nu există pentru Dumnezeu, este posibil și probabil ca dragostea pamântenilor să se resfrângă asupra celor trecuți la Domnul și să le obțină mântuirea! Cum la fel de posibil și probabil, ca mântuirea cuiva din neam, să se resfrângă asupra casnicilor care mai trăiesc, după moartea acestora!
Lucruri știute de cei care și practică credința, dar poate acum mai ușor de înțeles și pentru cei care nu o practică, sau se îndoiesc de puterea iubirii dincolo de timp și spațiu, de puterea milosteniei, a parastaselor, a rugăciunilor!
Prin această „prismă” propria mântuire devine o cale inedită de a mântuii și pe cei pe care nu-i interesează propria mântuire!

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”

25.01.2026