„Nu cred decât ce văd cu ochii mei!” auzim de foarte multe ori și este unul dintre cele mai dese argumente folosite de cei care nu cred în Dumnezeu!
Dar sunt ochii noștri chiar așa de încredere?
Din păcate nu prea contează cât de buni, sau sănătoși sunt pentru că nu prin ei vedem, așa cum nu prin urechi auzim, aceștia/acestea sunt doar niște „receptori” care transmit niște informații la „computereul” nostru central: creierul! Creierul ne prezintă apoi sunetul, sau imaginea respectivă, doar că ele nu reflectă de multe ori realitatea, ci ce sau cum a concluzionat creierul că ar fi această realitate.
Ca atare nu întotdeauna ce simțim prin receptorii noștri este adevarat, real! Sau reciproca, la fel de valabilă, dacă nu percepem ceva aceasta nu înseamnă ca nu există acel ceva (sau cineva)!
In plus orice receptor, sau computer, trebuie „antrenat„, updatat dacă doriți, ca să fie cât mai performant.
Așa se face că auzim, simțim, vedem, lucruri care nu există, sau pe care mintea noastră le falsifică, pe de o parte, pe de alta în jurul nostru există un întreg univers, o altă lume, (chiar un război nevăzut pe care il purtam vrând nevrând) pe care receptorii noștri foarte rar sunt destul de sensibili pentru percepție, în timp ce mintea poate să le recunoască existența prin logică!
În imagine toate aceste linii sunt paralele (măsurați!) dar mintea noastră refuză să ni le prezinte cum sunt!

27.02.2026