Nouă ne place umilința mi se pare,
călcați să fim tot timpul în picioare,
de unguri și evrei, în primul rând,
de nemți și de Bruxelles oricând!
Lăsăm UDMR-ul ca să guverneze,
pe Vexler și Wiesel, să denigreze,
și colindăm doar dacă Friz ne lasă,
pe Ursula o acceptăm împărăteasă!
Ucrainienilor le dăm tot ce doresc
fiindcă și ei mereu ne urgisesc;
ne închid biserici, școli și nu ne lasă,
limba română să vorbim la ei acasa!
Nu mai avem un strop de demnitate,
fiindcă oricine joc de noi și-ar bate
noi resemnați primim să fim scuipați,
ca un popor de lași handicapați!
30.11.2025 
30 noiembrie 2025 la 3:22
Cam așa e in general dar uite când a fost cu povestea construirii moscheii din București a existat o mică reacție a câtorva persoane care s-au dus și au pus 500 de cruci pe locul unde trebuia să fie construită moscheea plus plimbat porci și îngropat câteva carcase de porc pe teren astfel că proiectul a fost abandonat.
30 noiembrie 2025 la 8:55
Da la nivel personal nu ne place la toți umilirea, dar la nivel de nație da! De aceea alegem conducatorii pe care de 35 de ani ii alegem de aceea ne speriem de un Georgescu care vorbeste și de demnitatea neamului, de aceea acceptam sa fim pusi la punct de toți strainii!
30 noiembrie 2025 la 18:09
Mi se pare că mai mult este propaganda care se face și oamenii care nu realizează că realitatea este altfel. De aici vine și puterea asta de împotrivire unuia împotriva celuilalt: cel care doarme față de cel treaz (și invers).
Și nu suntem toți la fel de treji.
Și, cand 2 se ceartă, al 3-lea câștigă.
Cei menționați de tine sunt unii dintre cei „al 3-lea”.
Iubire de am avea! Iar asta începe doar de la mine. De la fiecare.
30 noiembrie 2025 la 18:27
Toți sfinții martiri romani nu aveau iubire? Si pe vremea lor (vorbesc de cei de pe urma) si acum sunt aceeiasi care îi urasc dincolo de moarte si pe urmasii lor pana la moarte! Iubirea victimei oricat de mare ar fi se pare ca nu opreste ura agresorului ( nici iubirea lui Iisus nu a reusit si mai mare ca aceasta nu exista!)
Capul plecat o fi bun cand e vorba doar de mine, cand de vorba de ai mei vii si morti nu mai ajuta!
30 noiembrie 2025 la 19:52
Oh, da!
Capul plecat se referă mereu la mine.
Discernământul acesta l-au avut sfinții. Mai ales Sfântul Nectarie: cât a fost el însuși prigonit, a plecat capul. Când a fost vorba de obștea mănăstirii din Egina, a fost chiar de acord să se împotrivească ierarhiei care-l prigonea.
Acum întrebarea este:
la ce se întâmplă în România (de fapt și în Germania, și în SUA cu liberalii, și în alte țări, e clar), ce anume constructiv pot face eu ? Sau tu ? Sau noi doi ?
Eu, din câte observ, doar mă umpleam de negativism și nu construiam nimic. Eram ca o muscă… ocupându-mă de oameni de nimic.
30 noiembrie 2025 la 21:52
Mai Ionuț mare lucru nu putem face în doi, nu poate face nimeni dar macar ce se poate face trebuie facut. Asta încerc eu cu ajutorul tau sa fac! Încerc macar sa-i fac pe oameni sa iasa din zona lor de comoditate, sa-i deranjez prin ce spun, sa-i fac sa gandeasca daca nu cumva am totusi dreptate macar cu 1%din ce spun! Sa-i fac sa vorbeasca macar, sa-si arate nemulțumirea fiindca sunt convins ca cei care citesc blogul nostru sunt nemulțumiti macar de unele teme atinse de mine, dacă nu de toate!
Nu prea reușesc (e talantul meu sa nu fiu ascultat!) dar asta nu ma va face sa ma opresc fiindcă daca reusesc macar la unul singur am schimbat putin lumea!
Daca lumea ar incepe sa vorbeasca, sa nu mai le fie teama sa si expuna parerile în cele din urma s-ar schimba toata Romania! Avalansa nu porneste doar daca o tonă de zapada se misca de odată ci ajunge un mic bulgaraș! Acela vreau sa fiu eu, sau parte din el! Tu vrand ne vrânt ești incorporat!